0
Autor: Julian Bell
Rating:
Editura: Vellant
Anul apariţiei: 2007
Traducători: Bogdan Lepădatu, Tania Şiperco, Adrian Buz, Valentin Sălăgeanu
496 pagini
ISBN: 978-973-88392-0-5
(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

O povesteee

Serios, cine ar vrea să citească o cărţulie de 500 de pagini despre artă? Desigur, oamenii pasionaţi, cei care lucrează în domeniu- în orice caz, targetul e mic. Dacă însă vrei ca mai multă lume să îţi citească enciclopedia, e clar că îţi trebuie o abordare diferită. Cum ar fi deci să scrii o poveste de 500 de pagini în format A4?

Da, o poveste despre lume. O poveste care să facă o legătură între miile de ani de creaţie şi între toate continentele. O carte care să explice "de ce felul în care sunt făcute diferite obiecte se modifică în funcţie de timp şi spaţiu geografic."

Trebuie să recunosc că arta (pictură şi sculptură în mod special) nu m-a impresionat decât în măsura în care un obiect era frumos sau foarte elaborat. Însă nu am privit niciodată mai departe de aspectul estetic. Iar Julian Bell porneşte exact de la acest principiu: "Văd istoria artei ca pe o suprafaţă care reflectă istoria lumii în toată amploarea ei, mai degrabă decât ca pe o fereastră deschisă către un tărâm estetic independent. Voi presupune că istoricul schimbărilor artistice reflectă cumva memoria schimbărilor sociale, tehnologice, politice şi religioase.

Lucrul cu planşele

Ştiţi cum văd eu cartea asta? Ca pe o serie de 12 planşe. Fiecare din ele corespunde unei perioade din istoria lumii/ artei şi arată globul pământesc. Iar în diverse locuri de pe acest glob sunt "plasate" tot felul de lucrări de artă reprezentative, puse sub lupă şi cu trimiteri în alte părţi ale globului, la obiecte de artă care, cumva, deşi sunt în altă parte, respectă aceleaşi principii.

Cred că lui Julian Bell i-ar fi fost mai uşor dacă îşi scria cartea în Google Maps, folosindu-se de zoom-uri şi de link-uri. Altfel, nu îmi pot închipui cât de ordonat poţi fi şi cât de bine trebuie să îţi cunoşti domeniul pentru a pune pe foaie povestea continentelor şi a culege ilustraţiile care să îţi susţină argumentele. Din punctul ăsta de vedere cel puţin, Bell are toată admiraţia mea.

Cum "curge" o poveste

Autorul şi-a organizat cartea în 12 capitole, urmărind într-o oarecare măsură perioadele istorice- primele semne ale artei, formarea civilizaţiei, clasicismul, perioada medievală apoi a trecut la o concentrare pe subiectele abordate în diversele părţi ale lumii- texte, pasiuni private, culmi filosofice, pieţe, ţesături, trupuri, etc.

Cât despre stil, e cum spuneam mai sus, ca şi cum ai sări din link în link. De exemplu, discuţia ajunge la peşterile şi junglele din America Centrală, China, India şi Indonezia. Povestind puţin despre tradiţia maya, Bell se foloseşte de o frescă reprezentând un conducător mayaş pentru a scoate în evidenţă "obligaţiile" artistului de a se folosi de un sistem de unităţi lineare, strâns legat de hieroglifele mayaşe. Cum era şi normal, este adus în discuţie faptul că mayaşii şi-au abandonat oraşele şi implicit templele, adică exact acelaşi lucru care s-a întâmplat în mod inexplicabil cu un templu din Insula Java tocmai din Indonezia.
Serios că eu am ameţit de câte ori am făcut înconjurul Pământului :) .

Cum se citeşte o carte de artă?

Ca să nu mă apuc să spun prostii, eu am făcut un tur de forţă şi am citit toată Oglinda lumii odată. Nu cred însă că e o idee bună. Cartea asta se savurează, câte un subcapitol odată, studiind atent ilustraţiile care în unele cazuri îţi tăie răsuflarea.

De fapt, e genul de carte pe care o "citeşti" când nu ai chef să citeşti nimic, pentru că nu ştiu din ce cauză, "a citi" nu i se aplică foarte bine. Poţi deschide la întâmplare la o pagină cu o fotografie frumoasă şi afla povestea ei, poţi să te plimbi puţin prin Ţările de Jos" Da, Oglinda lumii este mai degrabă o călătorie decât o lectură.

Lecturi sau călătorii, sunt unele cărţi pe care trebuie să le ai într-o bibliotecă- un DEX, o Biblie, o carte de istorie, câţiva clasici, eventual o colecţie completă de poeme ale unui poet faimos, de ce nu, poate un dicţionar de medicină şi o carte accesibilă despre ştiinţă. Şi sigur îţi trebuie şi o carte despre artă. Iar eu zic că biblioteca mea este completă cu Oglinda lumii în ea.

Scris de Raluca Alexe

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)