bookblog.ro

Omul şi Dumnezeu

Scris de • 2 January 2014 • in categoria

Titlu: Enciclopedia religiilor, vol. II
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Traducere:
Numar pagini: 456
ISBN: 978-606-579-353-8
Cumpara cartea

,,Teribila înmulţire a marilor curente religioase sau filozofice, pe care le-am prezentat sumar, ne face să credem, pe bună dreptate, că omul este incapabil să gândească clar în raporturile sale cu Dumnezeu.’’ Menţionăm că profilurile numeroaselor religii şi secte religioase au fost prezentate în primul volum al enciclopediei. În cel de-al doilea, descoperim pe de o parte prezentarea multiplelor căi pe care putem relaţiona cu Dumnezeu, dar şi un dicţionar al naţiunilor contemporane, definite din punct de vedere al confesiunilor lor religioase.

Fiind de acord că orice religie funcţionează după o reţetă în trei paşi, putem intui de ce omului contemporan religiozitatea i s-ar părea o constrângere. Cele trei elemente de care pomeneam sunt: respectarea unei morale, rugăciunea și săvârşirea unor ritualuri prin care religia devine vizibilă, concretă.

Ne aflăm în perioada de sfârşit de an când tocmai ritualul Crăciunului ar trebui să ne adune împreună. Într-un fel ne şi adună, făcând coadă la supermarketuri, blocând parcările, intersecţiile etc. Iată de ce, poate lectura Enciclopediei religiilor de Michel Malherbe ar fi mai adecvată ca oricând. De fapt, Malherbe nu rămâne neutru în demersul ştiinţific pe care-l face. Cu subtilitate, el mi se pare a fi un om pro creştin, pro religios.

În ce măsură o asemenea lectură ar putea atrage un număr de cititori să adere la o religie sau la alta, când tendinţa este aceea de abandon spiritual, ne putem întreba. Cu siguranţă, mulţi vor descoperi între aceste pagini mecanismele subtile prin care omul nutreşte nevoi spirituale (care semnifică, nota bene, mai mult decât nevoile psihologice). Iar dacă unii vor găsi răspunsurile căutate, actul aderării s-ar petrece în alţi trei paşi: găsirea lui Dumnezeu, trăirea cu Dumnezeu şi, în cele din urmă, trăirea întru Dumnezeu, sinonimă cu desăvârşirea credinţei.

Să nu uităm nici că religiile conduc către Dumnezeu, dar sunt administrate de către oameni. Iar cum omul secolului XXI şi-a aglomerat enorm viaţa, te întrebi unde ar mai fi loc şi de actul religios în viaţa acestuia. Cinismul, raţionalismul prost înţeles şi lehamitea spirituală au făcut din noi fiinţe însingurate, însă nu neapărat fericite. Şi cum, pentru mine cel puţin, credinţa religioasă se leagă de capacitatea intimă de a iubi, vă fac atenţi asupra următoarei observaţii: ,,A iubi înseamnă şi a căuta prezenţa fiinţei iubite. Foarte mulţi oameni se comportă cu Dumnezeu conform principiului: ,,Te iubesc şi mai mult când nu eşti prezent’’. Dumnezeu nu este niciodată departe, însă este discret. Prezenţa sa nu este stânjenitoare: dacă nu vrei să-l vezi, nu-l vei vedea, însă dacă îl cauţi, el este lângă tine, chiar dacă nu simţi explicit acest lucru’’. În ce mă priveşte, mă tem că îndepărtarea omului contemporan de Dumnezeu atestă scăderea capacităţii noastre de iubire. Iar când nu vom mai putea iubi?

  • Plusuri

    Pentru că oferă o privire sintetică asupra religiilor lumii în contemporaneitate, este o enciclopedie de dorit în orice bibliotecă personală.

  • Recomandari

    Fiecărui cititor care vrea să realizeze un progres spiritual şi o mai bună cunoaştere de sine.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro