bookblog.ro

Opus pistorum

Scris de • 27 January 2010 • in categoria

0Opus pistorum  recenzie
Autor: Henry Miller
Rating: Opus pistorum rating - recenzii carti
Editura: Trei
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Roxana Boboc
408 pagini
ISBN:978-973-707-311-2

După cum un pasionat de scene fierbinţi ar da pe repede-nainte filmul Monster"™s ball, trecând cu nerăbdare peste toată acţiunea doar ca să ajungă la secvenţele explicite cu Halle Berry şi Billy Bob Thornton, ce constituie pentru mulţi critici cea mai realistă partidă de sex din cinematografie, tot aşa un împătimit de lecturi cu subiect, intrigă şi tâlcuri ar fi după o vreme tentat să frunzărească Opus Pistorum în căutare de orice altceva înafara nesfârşitelor descrieri de împreunări; însă dacă primul s-ar putea declara câştigat, al doilea ar rămâne fără discuţie cu buza umflată, fiindcă din totalul de 400 de pagini ale romanului lui Miller, cele 10-15 de respiro strecurate din loc în loc trec neobservate.

Nu că restul ar fi notabile atfel decât prin abundenţă. Fiindcă începând cu prima pagină, asupra cititorului se revarsă un potop de grozăvii, de la voyeurism, pedofilie şi incest la sodomie, zoofilie şi viol în grup; în faţa acestora, abundenţa adulterului şi episoadele de homosexualitate par absolut nevinovate. Dacă însă la început toate astea îţi trezesc un interes vinovat, după maximum 50 de pagini survine obişnuinţa şi plictiseala. Nu sunt un mare consumator de literatură erotică, dar eu unul în acest roman nu găsesc nici umorul lui Bukowski, nici farmecul lui Gutierrez şi nici imaginaţia lui Sade, ci doar sex gol şi searbăd, fără substrat.

La sfârşitul volumului, pe coperta a patra, este arborată dubioasa mândrie a publicării unei lucrări care "are potenţialul de a reintroduce ideea de cenzură pe piaţa editorială românească"; este şi asta parte a unei strategii de marketing care dacă are drept scop doar vinderea cărţii, se vede treaba că, cel puţin în cazul meu, a funcţionat. În rest însă, Opus Pistorum se dovedeşte o pierdere de timp într-o lume ce trăieşte zi de zi pe fugă, o risipă de hârtie în epoca încălzirii globale şi o irosire de bani în vreme de criză economică.

Scris de Mihai Călin

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. C.SÎRB spune:

    Am gustat sarcasmul acestui text. :) Chestia de pe coperta a 4-a mi se pare de râsul curcilor. Ai zice că-şi cer cenzura ca să… vândă mai bine! De fapt, intuiesc ei bine, multe vânzări ale unor produse îndoielnice ar creşte substanţial în condiţii de cenzură.

    Despre “încălzirea globală”, însă, eu aş fi mai circumspect să vorbesc/scriu, în condiţiile în care pluteşte o tot mai groasă pâclă de cacealma deasupra ei… :)

    raspunde

  2. anca giura spune:

    Atunci de ce aţi scris despre carte? Înţeleg, este un exces, dar excesul acesta apare şi în literatura foarte recentă,…şi apare la modul gratuit, doar pentru vandabilitate. Am scris despre SEXUS o recenzie pe undeva. Observam acolo că H. Miller are totuşi o filosofie asupra sexului. El este de pildă şi o formă de contracarare a iminenţei morţi( vezi şi Moarte la Veneţia ca bibliografie suplimentară),cât şi a griului urban anihilant. Poate că este sexul devine excesiv în cartea recenzată de de dvs.,n-o cunosc. Dar în alte cărţi, Miller trancende puţin împreunarea propriu-zisă. Face şi o miniteorie a sexului ca devorare şi ca autodevorare. Recomand Sexus celor care vor un pic de picanterie şi s-au plictisit de publicitatea la ciocolată sau la gelul de duş unde tot de împreunare e vorba. Îmi permit să nu fiu pudibondă, dar sfidez pornografia publicitară.

    raspunde

  3. Mihai spune:

    @C. Sîrb: în privinţa încălzirii globale sunt şi eu de acord că pot şi trebuie să existe nişte rezerve; dar teoria mea este că multe din măsurile care-ar trebui luate din teama ei pot fi adoptate şi din alte motive, poate chiar mai valabile: tehnologii alternative pentru energie fiindcă oricum combustibilii fosili vor dispărea; renunţatul la maşină şi urcatul pe bicicletă fiindcă oricum e mai sănătos; protejarea pădurilor fiindcă preîntâmpină alunecările de teren, susţin fauna şi curăţă aerul. Fie şi din aceste motive copacii ar trebui transformaţi cât mai puţin în lemn de foc sau hârtie pentru cărţi proaste.:)

    @anca giura: la ritmul teoretic de o recenzie pe săptămână, nu-mi permit mereu să scriu despre ce-mi place sau mi se pare bun, ci pur şi simplu despre ce citesc într-o anumită perioadă; de altfel mai mult având în vedere numele autorului m-am abţinut să pun cărţii o singură stea; în plus, cartea a fost lansată cu destulă vâlvă şi mândrie anul trecut şi de aceea m-am gândit că unii or fi curioşi să afle mai multe despre ea, aşa cum eu am fost curios s-o citesc; inclusiv geneza romanului –explicată pe larg în carte şi-n presă- poate fi o explicaţie pentru impresia pe care mi-a lăsat-o; aş fi curios să aflu şi părerea dumneavoastră pe viitor şi puteţi s-o căutaţi şi pe aceea a unor critici mai pricepuţi decât mine, care n-au fost mai încântaţi.

    raspunde

  4. anca giura spune:

    Mea culpa pentru fraza imposibilă care a rezultat în intervenţia mea de mai sus. E de prisos să mai vorbesc despre viteza luminii cu care am scris-o…Cât despre recitit, cine mai are timp de asta în epoca fast-food, fast-think, fast -fuck, fast-dream etc.? După atâtea poze lascive pe infernet, atătea clişee sexuale pe facebook, după atâtea emisiuni şi filme cu infuzie porno, Miller nu cred că mai scandalizează. Totuşi, Miller sugerează că dincolo de sex mai e ceva. Astăzi, homo videns nu mai crede asta. Blazare şi web-sex…ce animale triste am devenit. Mă rog, persoanele de faţă se pot exclude…

    raspunde

  5. Pingback: Books to read, movies to see.. | Cristina Stanciu

  6. Irina spune:

    Desi nu sunt nicidecum ajunsa la maturitate, trecuta prin multi ani de viata din care sa obtin experienta, dintr-o nestavilita curiozitate am rasfoit Opus Pistorum. Am fost scarbita mai ales de scenele de pedofilie si zoofilie, dar mai ales m-a dezgustat protagonistul, si anume Alf. Jurnalist, aratos, inteligent, isi petrece mai toate noaptile si aproape toate zilele in cascade de bautura si zeci de femei, care mai de care mai vulgare si perverse. Sfarsitul cartii insa il reprezinta pe Alf, care are multe probleme, fugind spre America, vrand sa scape de toate femeile isterice ce l-au dus in pragul nebuniei. Avand in vedere faptul ca aceasta carte a fost scrisa in anii 40′, putem trage doua concluzii: Henry Miller a avut o imaginatie bolnava si pornografia exista de mult, mult timp.

    raspunde

  7. sorin spune:

    trebuie sa simtiti mai mult decat ati scris … apoi se poate comenta

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro