bookblog.ro

Oracle Night

Scris de • 2 September 2006 • in categoria

Oracle Night Paul Auster

Titlu: Oracle Night
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2003
Numar pagini: 243
ISBN: 9780805073201

Se intimpla sa vrei un autor complet, sa citesti tot ce a publicat, uneori fara a fi necesar. In ce ordine? Dupa cum apar cartile, dupa cum le gasesti, dupa cum se leaga intre ele? Prefer ordinea intimplarii, dupa cum ma poarta coincidentele. Asa se intimpla cu Paul Auster: Oracle Night vine dupa The Brooklyn Follies cu alt subiect, alte personaje, dar adincind aceleasi teme. Probabil ca este ilogic ca un volum despre care spun ca aprofundeaza temele sa fie precedent celuilalt, cronologic vorbind. Acest fapt ma face sa ma intreb daca nu cumva scrierile lui Paul Auster se subtiaza, pierd din substanta si cistiga in aglomeratie, devenind un fel de "world culture mix".

In orice caz, Oracle Night pare a fi unul din cele mai navalnice, profunde si acaparante romane scrise de Paul Auster. E, in primul rind, vorba de forma, care mai intii te ameteste. Termenul de "povestire in rama" isi pierde neutralitatea aici, fiindca ramele apar una dupa alta, una se inchide spre a deschide alta. Sidney Orr e naratorul oficial, locuieste in Brooklyn. Caietul albastru e micul diavol care il face sa scrie din nou, fascinat, aproape inconstient, ca si cum nu ar fi el acolo. Nick Bowen e personajul lui. Sylvia Maxwell e autoarea unui roman pe care Nick il primeste spre editare. Lemuel Fleg din romanul Sylviei vede faptele viitorului. Ed Victory din romanul lui Orr colectioneaza carti de telefon. Sidney Orr - stiti cine e el - scrie o adaptare a romanului lui Wells, The Time Machine, o poveste siropoasa despre calatoriile spre trecut si viitor. Cu riscul de a ma repeta, spun ca legaturile dintre aceste personaje nu au (numai) un scop demonstrativ.

Coincidentele, intimplarile pot parea fortate, demonstrative, insa punctul comun e ca toate personajele doresc sa dispara din lumea lor. Sa plece fara o vorba, sa intoarca spatele vietii lor, pentru ca asta le e dorinta. E vorba de ce se poate intimpla: o usa blocata, o caramida venind de sus, un mic blocaj in vene, scari alunecoase - si nu mai existi. Nu e exact la fel sa dispari, sa mori pentru ceilalti (o problema de nuanta) din vointa proprie. Unii se urca in avion si nu ii mai gasesti, altii isi umplu mintea cu pagini de literatura, altii cred ca lumea e facuta din carti de telefon. E o expresie a controlului pe propria viata, macar iluzia acestui control.

Probabil ca iluzionarea prin cuvinte e in mod ironic incontrolabila: fiindca nu le poti subestima, vorbele pot ajunge oriunde si schimba parti din lume. Altfel spus, caietul albastru nu numai ca il tine pe Orr in el si il obliga la scris, dar ii si pretinde viitorul. Coincidentele incomplete intre propria viata si romanul pe care il scrie si romanul din roman (ametitoare sunt ramele) formeaza un fel de viziune. Exact cum orbul Lemuel are viziunea viitorului. Sa recunoastem: ideea pare ieftina, dar ne atrage organic, presupunerea, prezicerea, chiar si in joc, ne excita, planurile ne fac visatori.

Sa spunem, totusi, ca nu e digerabila aceasta demonstratie. Ca devine plictisitor ca fictiunea sa invadeze realitatea in fiecare carte. Ca nu iti poti reveni din ameteala ramelor, povestirilor, inventiilor, notelor explicative, note care pot face un roman in sine. Ca unele personaje sunt ridicol de asemanatoare cu altele, ca unele personaje par a fi de carton, ca titlul nu isi gaseste sustinerea in subiect. Ca scriitori sunt personaje limitate - ii atrage ideea de a broda vietile altora. Si atunci de ce cinci stele?

In adincul acestei carti, misuna obsesii si regrete, enervari si amaraciuni, curiozitatea de a fi altceva, de a trai viata altcuiva. Fie acesta un cliseu, scriitorii fac asta, traiesc viata fiecarui personaj, platonic sau nu. Asadar, chiar nu e important daca ii incurci pe Sid cu Nick sau pe Rosa cu Grace, personajele unei carti pasesc fara efort in viata pe care o numim adevarata, acesta nu e un secret. In plus, cu toate acestea piese fictiv-real, poti construi de unul singur un roman. Oracle Night iti da pofta sa scrii, sa faci un exercitiu de vointa si putere.

    Categorie: | Autor: | Editura:

    Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

    1. Pingback: Travels in the Scriptorium » Carti

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro