bookblog.ro

Orasele invizibile

Scris de • 26 March 2007 • in categoria

Titlu: Orasele invizibile
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 1979
Traducere:
Numar pagini: 97

Să spunem fără ezitare că Oraşele invizibile ar trebui citită ca un labirint de poeme mai mult decît ca dialog sau ca poveste. Cele cincizeci şi cinci de oraşe predate de Marco Polo lui Kubilai Han, aflate acolo unde se întîlnesc imaginaţiile celor doi, sunt de fapt infinite şi imprecise. Aici oraşele nu mai sunt decor, "locul în care se petrece acţiunea", ci materializări pentru tristeţe, amintiri, fericire" Marco Polo face în mod paradoxal din nişte nesuferite abstracţiuni cum sunt acestea de mai sus, lucruri vii, reale, deşi le păstrează într-un loc imaginar, necunoscut pînă şi hanului: centrul nostalgiei sale, al dorului de casă.

Fiecare oraş fantastic, cu nume de femeie, are ascunsă în arhitectura sa o trăsătură a Veneţiei. Atît pentru Kubilai Han, stăpînul unui imperiu care putrezeşte în realitate şi se înfrumuseţează în irealitate, cît şi pentru cititor, să treacă prin carte este o probă a labirintului; trebuie să recompună Veneţia, să o ghicească, dar nu pot evita să se lase fascinaţi de oraşe. Ele apar strigate pe nume ca într-o incantaţie: "La Bersabea, se transmite credinţa din tată-n fiu că în cer stă atîrnată o altă Bersabee, unde plutesc virtuţile şi sentimentele cele mai înălţătoare ale oraşului", "Vă voi spune îndată cum e făcută Octavia, oraşul-pînză de păianjen" sau "Oraşul Sofronia se compune din două jumătăţi de oraş".

Secretul cu care Marco Polo îl fascinează pe han este chiar Veneţia, despre care refuză constant să-i vorbească, de aici porneşte poate misteriosul sentiment care-i dictează oraşele magice, nevăzute pentru alţii. Şi spuneam că aceste descrieri se apropie mai mult de poezie decît de orice altceva tocmai din cauza acestei eschive a lui Marco Polo. Cînd ascunde oraşul "real" sub fascinante dantele, cînd îl feminizează, nu face decît să îl numească precis, aşa cum este el. Nu se întîmplă astfel şi cu poemul, cînd încercăm să dăm un nume realului trecînd prin suprareal?

Desigur, cu un plus de precizie, putem considera cartea lui Italo Calvino o construcţie urbanistică în text, o metaforă a omului care locuieşte, un dialog grav, meditativ despre locuri din trecut şi viitor. Dar mai mult decît atît, după citiri şi recitiri, experimentul Oraşele invizibile schimbă oraşul în care locuiesc în persoana în care locuiesc.

    Categorie: | Autor: | Editura:

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro