bookblog.ro

Pacea lui Hitler

Scris de • 29 May 2008 • in categoria

1Autor: Philip Kerr
Rating: Pacea lui Hitler rating - recenzii carti
Editura: Leda

Pacea lui Hitler - recenzie carti

Cum ar fi putut fi asasinaţi Stalin, Roosevelt şi Churchill

Aparent, nu foarte greu. În 1943, Cei Trei au avut o întâlnire mai mult sau mai puţin secretă, la Teheran, iar scopul era găsirea unei soluţii pentru a pune capăt celui de-al Doilea Război Mondial. Întâlnirea e consemnată în cărţile de istorie, e perfect reală. La fel de reale sunt multe dintre întâmplările şi personajele prezente în Pacea lui Hitler.

O poveste care nu va fi spusă, probabil, niciodată

"Stând în uşa Ambasadei ruse, am inspirat adânc şi nesigur aerul cald al după-amiezii. Am închis ochii şi gândul îmi fugi înapoi, la evenimentele extraordinare ale acelei zile şi la rolul meu nevinovat în istoria păcii lui Hitler. O istorie care nu va fi spusă, probabil, niciodată, pentru că era o poveste plină de minciună, prefăcătorie şi ipocrizie, care relevă cel mai mare adevăr din istorie: că adevărul însuşi este o iluzie."

Îmi plac mult romanele istorice, însă întotdeauna încep să le citesc cu teama că îmi vor altera imaginea pe care o am despre modul în care s-au întâmplat în realitate evenimentele. Spre norocul meu, Pacea lui Hitler, deşi are anumite doze de ficţiune, deşi plasează pe alocuri, convenabil, personaje fictive, e foarte bine susţinută de date concrete, ce pot fi verificate de oricine şi despre care nu se poate spune că au fost trecute cu vederea de istorici.

Un filosof recrutat de CIA şi un general SS evreu

Pacea lui Hitler are o particularitate interesantă: acţiunea e povestită din două puncte de vedere; cel al nemţilor şi cel al aliaţilor. Pentru asta, autorul foloseşte două personaje, fiecare reprezentând o tabera, şi alternează perspectivele în fiecare capitol, astfel încât să ofere o imagine cât mai completă a evenimentelor.

Walter Schellenberg este cel mai tânăr general din Waffen SS şi e însărcinat de celebrul Himmler să transmită aliaţilor, în secret, propunerea de pace a lui Hitler. De fapt, ipoteza că Adolf Hitler ar fi încercat să negocieze pacea este ideea care stă la bază romanului. Doar că, în paralel, acelaşi Schellenberg propune o acţiune "de rezervă": parasutarea a 100 de luptători SS în Teheran, exact în momentul în care Cei Trei (Roosevelt, Churchill şi Stalin) trebuiau să participe la întâlnirea "secretă" care ar fi putut duce la un sfârşit al războiului pe care, evident, nemţii nu şi-l doreau.

Willard Mayer este filosof, profesor universitar la Princeton şi, printr-o serie de întâmplări ajunge să lucreze în Serviciul Naţional de Informaţii al Statelor Unite iar, mai târziu, ca spion şi trimis special al preşedintelui Roosevelt. Rolul său iniţial este acela de a investiga în secret masacrul din pădurea KatyÅ„, însă rolul lui Mayer devine cu adevărat important în momentul în care Roosevelt îi cere să participe la întâlnirea de la Teheran. De ce? Fiindcă la Teheran urmează să se întâmple mult mai mult decât întâlnirea Celor Trei. Bineînţeles, nu veţi află ce decât citind romanul. :)

Cartea e foarte bună, una dintre cele mai bune cărţi citite de mine anul acesta, o combinaţie reuşită de thriller şi roman istoric, care m-a făcut să mă întreb, nu o data, ce-ar fi fost dacă Hitler chiar ar fi negociat pacea, ce s-ar fi întâmplat dacă cei 100 de paraşutişti SS chiar ar fi reuşit să aterizeze în siguranţă în Teheran şi ce-ar fi fost dacă în delegaţia americană chiar ar fi existat cineva care să încerce să îl asasineze pe Stalin?

Două citate

Nu pot încheia înainte de a va oferi o mostră din umorul filosofului-spion Willard Mayer, umor ce a completat perfect rigiditatea lui Schellenberg, Himmler şi chiar Roosevelt.

1. "M-am uitat după ea cum urca scările. Era o imagine de zile mari. Picioarele ei păreau sculptate. Privirea mea pătrundea până în partea de sus a ciorapilor ei lungi şi dincolo de ei. Din motive pur filosofice, desigur. Nietzsche spunea că toţi filosofii înţeleg prea puţin femeia. Dar el nu a privit-o niciodată pe Diana urcând scările. Nu puteam să-mi imaginez o cale mai bună de înţelegere decât analiza atentă a fenomenului de dantelă şi fibră care era lenjeria Dianei."

2. "I-am spus că orice carte de filosofie ar trebui aruncata în flăcări dacă ar conţine vreo demonstraţie, experimentală sau abstractă, legată de evidenţe de existenţă umană şi de matematică, pentru că o astfel de carte nu ar conţine decât minciuni şi speculaţii. A deschis ochii larg, cu teamă, soptindu-mi că, după părerea lui, mă refeream la Mein Kampf a lui Hitler şi că ar fi bine să fiu atent ce vorbesc. Nu m-am îndurat să-i spun că, de fapt, mă refeream la Sfântă Biblie."

Scrisă de Andrei Roşca

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 10 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Ana-Maria spune:

    eu una nu cred intr-un Hitler pacifist, deci clar acolo ar fi trebuit sa aiba loc crime :)

    despre masacrul de la Katyn se vorbeste? sau doar este mentionat?

    raspunde

  2. Andrei Rosca spune:

    Se vorbeste destul de mult. Si sunt mai multe puncte de vedere acolo: al rusilor, al nemtilor si…al polonezilor morti :)

    raspunde

  3. Andrei Rosca spune:

    da. majoritatea celor ucisi acolo au fost polonezi.

    raspunde

  4. gia spune:

    Uh, cutremuratoare ultimele cuvinte, comparatia dintre Mein Kampf si Biblie.
    Pt cineva care a fost pasionat de al doilea razboi mondial si nu a mai citit nimic in ultimul timp, asa, ca mine, sa-mi fie rusine, cartea asta pare interesanta, de pus pe noptiera si visat avioane :)

    raspunde

  5. Andrei Rosca spune:

    Chiar ti-o recomand, Gia. Nu e nevoie sa fi citit cine stie ce carti inainte. Desi, daca ai citit, te ajuta sa faci niste conexiuni in plus. Dar te poti intoarce si mai tarziu la ea, sa faci atunci conexiunile. :)

    raspunde

  6. emma spune:

    cher andrei rosca : intr-adevar ! nu trebuie sa citesti cine stie ce carti . ai perfecta dreptate ! trebuie in schimb sa analizezi la nivel istoric mai unele… si altele – materiale livresti !
    despre recenzie, sa fiu in “topica” , ei bine, cu toate ca tre` sa ma “culpabilizez de deficit ” iti acord maximul – punctaj – si te voi aminti in ale mele rugaciuni nocturne.
    iar ana-maria , care nu crede intr-un hitler pacifist , este normal. el, dansul, este decedat spre norocul omenirii . asadar, vorbim in virtutea trecutului , pe care il facem mai mult sau mai putin prezent din motive…. mai mult sau mai putin publicitare sau etice (sertarul valori morale) . dar adevarat este …si sunt intrutotul de acord ca un – adolf hitler – era greu de pus in legatura ( optional chiar ) cu acest atat de sensibil terminus precum : PACEA ! iar titlu`- pacea lui hitler – este siguramente un petit – afront ! dar cartea trebuie citita din scoarta daca spui TU !

    danke schön ! ( pentru lectura se intelege )

    raspunde

  7. Lidia spune:

    Ce s-ar fi intamplat daca….
    Foarte interesanta carte, fictiune imbinata cu realitate.

    raspunde

  8. cristian sirb spune:

    Cărţile care se vor de istorie, dar care se preocupă mai mult de “ce ar fi fost dacă”-uri, cu inserturi de ficţiune sunt doar balast frumos tipărit, ce dă bine pe raft!

    Dacă vreţi ficţiune, mergeţi pe canalele tv de profil, cele cu reconstituiri şi doldora de danbrownisme acuzatoare, dezvăluitoare, oteviste, conspiraţioniste. Sau citiţi, fără pretenţii, Sven Hassel. Măcar, acolo “se rîde”. Dacă vreţi istorie, apelaţi, de pildă, la Magazin Istoric, nu la cărţi d-astea, cu zvastici şi semne “misterioase” pe copertă.

    Şi daaa, comparaţia cu Sfânta Biblie mi-a dat peste cap sistemul de credinţe şi valori, ce să zic… Câtă cutezanţă! Uite, vezi, nu m-aş fi gândit…Hahaha. Sărurile!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Doar dumnezeu si noi

Copyright ©2011 Bookblog.ro