bookblog.ro

Panorama iluminismului

Scris de • 13 March 2009 • in categoria

1Autor: Dorinda Outram
Rating:Dorinda Outram-Panorama iluminismului rating - recenzii carti
Editura: All

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

Dorinda Outram-Panorama iluminismului- recenzie
Cel mai important lucru de reţinut atunci când vorbim despre istorie este că nimic nu se sfârşeşte cu adevărat. Prin urmare vorbim despre ceva inexistent, lucrăm cu termeni abstracţi care există doar într-un univers imaginar unde timpul este oprit în loc. De aceea primul capitol al cărţii, intitulat sugestiv "Ce a fost iluminismul?", este un paradox în sine. Dacă iluminismul este ceva mort şi îngropat şi vorbim despre el la trecut, de ce să-l mai aducem în discuţie? Dar simpla existenţă a Panoramei Iluminismului, de la concepţia ei în mintea autoarei la rezultatul finit care a ieşit din tipar, dovedeşte că perioada istorică şi fenomenul social numit iluminism mai are efecte şi în zilele noastre.

Ca să citez primul rând al cărţii, "Iluminismul este asemenea unui ocean în care un adevărat sistem de vânturi şi maree se mişcă în direcţii diferite". Adică nu ne-am decis încă asupra unei definiţii exacte. Cronologic, vorbim despre secolul al XVII-lea, începând cu Descartes şi al său Discurs asupra metodei în 1637 şi terminându-se cu Războaiele Napoleonieni sau moartea lui Voltaire în 1778.

Principala temă a iluminismului a fost primatul judecăţii asupra vechilor dogme şi tradiţii sociale, raţiunea instaurându-se ca unica sursă a autorităţii şi guvernării. "Kant ne dezvăluie apoi faptul că din toate părţile omul aude îndemnul "Nu gândi!" "Soldatului i se ordonă, Nu gândi, mărşăluieşte! Colectorul de impozite îi ordonă, Nu mai comenta, plăteşte! Pastorul îl îndeamnă, Nu gândi! Crede!" Kant continuă "Doar un singur stăpân în lume (Frederic al II-lea) spune "Gândeşte-te şi reflectă în voie la orice, dar supune-te!"

Nouă în secolul XXI nu ni se mai pare mare lucru libertatea de gândire, dar în acea vreme acest gen de idei erau cu adevărat revoluţionare, deoarece răsturnau o tradiţie şi un sistem social secular. Înainte Regele putea să guverneze prost, dar nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să-l detroneze, deoarece era unsul lui Dumnezeu. Şi iată că, într-un secol în care raţiunea începe să primeze peste mitologie şi absurditate, conducători precum Frederic al II-lea încep să-şi justifice autoritatea pe raţiune, din care s-ar presupune că rezultă şi buna conducere.

Am putea să vorbim despre iluminism până în zori, dar sunt convins că dacă vă interesează cu adevărat o să citiţi cartea. Şi chiar dacă nu vă interesează aşa de tare, vă cer măcar să vă uitaţi la poze. Ca să fiu sincer, m-au atras mai mult cele peste trei sute de ilustraţii, decât subiectul în sine. Panorama Iluminismului este la fel de valoroasă şi ca eseu fotografic despre perioada secolul XVII. Uitându-mă la oamenii surprinşi în diverse ipostaze cotidiene (unii citesc, alţii bârfesc îi ceainării, alţii cos în sufragerii), nu pot să nu mă gândesc că aşa o să arătăm şi noi peste patru secole, nişte fantome ignorante aflate în faţa viitorului, captive în propriul timp şi totuşi atemporale între două pagini colorate.

Ca fapt divers, capitoul al doilea al cărţii se ocupă printre altele cu impactul pe care l-a avut lectura asupra societăţii iluminismului. Din moment ce cărţile erau uşor de tipărit şi masele nu mai erau analfabete ca în trecut, ideile se puteau răspândi cu o viteză nemaivăzută prin toate ţările şi straturile sociale. "Madame Roland, scriind cu puţin timp înainte să fie executată, îşi amintea de lecturile ei şi le considera nu doar nişte simple experienţe intelectuale sau emoţionale, ci foarte asemănătoare cu un proces mult mai profund al organismului, cel al digestiei".

În concluzie, iluminismul a fost o idee destul de bună, dar poate că nu a avut doar urmări benefice. Johann Geog Hamman spunea că iluminismul i-a transformat pe oameni în supuşi ai unei elite intelectuale (presupun că nu e o problemă dacă faci deja parte din elita intelecutală). De asemenea, în trecut regele putea conduce prost dar toată lumea ştia cum trebuia să arate o guvernare bună. Ţăranul se putea purta urât, dar nu se aştepta să fie lăudat pentru asta şi nici nu se lăuda singur (spre deosebire de vedetele tabloidelor de azi). Iluminismul a înlăturat asemenea certitudini şi probabil că pentru fiecare persoană care gândeşte bine găseşti una care gândeşte defectuos.

Recomand cu bucurie Panorama Iluminismului ca un curs exhaustiv despre iluminism şi în acelaşi timp ca o galerie de portrete a unei perioade care a modelat decisiv lumea gândirea modernă.

Scris de Cristi Mitran

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Mi-a plăcut mult recenzia. În legătură cu ”Nouă în secolul XXI nu ni se mai pare mare lucru libertatea de gândire”, eu cred că în secolul nostru există o limitare mai periculoasă a libertăţii gîndirii. Nu mai e interdiciţia, adevărat, dar sunt alte metode: imbecilizare prin TV, prin sistemul de învăţămînt care numai libertatea şi frumuseţea gîndirii nu le promovează, prin ”legea banului”. Bine, acum mă refer mai mult la România, probabil că încă aştept iluminismul :)

    raspunde

  2. secession spune:

    Iluminismul ar putea fi definit şi ca efectul necontrolat, de peste secole, al Reformei lui Luther. Relativismul zăpăcit de astăzi i se datorează cu vârf şi îndesat. Cea mai importantă ‘cucerire’ a sa, de care mă folosesc şi eu – chiar abuziv – cât de ades pot, este libertatea de expresie.

    În rest, ‘democratizarea’ gândirii, accesul liber la informaţie se vede limpede că nu ne-au făcut mai puţin manipulabili, nici mai civilizaţi.

    Nu cred că omenirea a dovedit până acum că ar fi meritat Iluminismul sau că a ştiut să dureze ceva bun, stabil, ceva (ce ţine de civilizaţie) de neşters printr-un eventual cataclism social/istoric.

    S-a înlocuit o aservire instituită prin tradiţie milenară cu alta, îmbrăcată în hainele ipocrite ale autodeterminării. Acum suntem sclavii excesului informaţional. Nu putem face faţă bombardamentului zilnic, deşi ne amăgim. A şti nu ne-a făcut nici măcar un gram mai buni, iată! Uluitor de avansaţi tehnic, însă, da.

    Dacă îi ascultai pe primii iluminişti, pe teoreticieni, ai fi zis că dacă îl omorâm repede-repede pe Dumnezeu, toate cele se vor aranja, se vor aşeza la locul lor. Iar omului îi vor creşte aripi. E drept, i-au crescut avioane…Atât comerciale, cât şi bombardiere. În lipsa Dumnezeului rău şi răzbunător, am avut şi singuri de grijă să găsim pretexte pentru autodistrugere.

    Însă, aşa este, acum ne vine să zâmbicim şi să scriem zglobii despre cât de avantajaţi suntem, odată ‘iluminaţi’. Eliberaţi din Rânduiala Vechiului Regim, nu am reuşit până în prezent să punem ceva la fel de statornic şi solid în loc. Suntem cu toţii nişte dumnezeiaşi obsedaţi de self-construction după reţetele imbecile ale predicatorilor moderni.

    raspunde

  3. CristinaD. spune:

    Aceasta carte este o sinteza deosebita a perioadei iluministe si doar cei cu adevara pasionati, care au nostalgia epocilor trecute, ar putea sa o aprecieze pe deplin. Din pacate in zilele noastre a fi interesat de o epoca demult apusa pare o pierdere de timp si fiindca traim in “secolul vitezei” nu mai avem nici macar rabdare sa ne uitam in jur.
    Aceasta carte mi-a atras atentia acum 8 luni, cand am vazut-o in vitrina unei librarii, eu personal fiind o pasionata a perioadei iluministe. E o carte care merita cu siguranta “rasfoita”, iar imaginile o completeaza perfect.
    Nu inteleg de ce lumea se afunda in superficialitate si nu mai vrea sa-si recunoasca predecesorii. De ce Iluminismul ,si nu numai, nu mai prezinta importanta? Ideile lui Voltaire si Rousseau ne-au eliberat, incepand cu caderea monarhiei franceze pana in prezent. Consider ca in acea perioada a avut loc o mare descoperire, aceea a LIBERTATII ratiunii. Iar lucrul acesta continua si in zilele noastre. Daca atunci ratiunea a zdruncinat religia, intoleranta si cenzura, azi “lupta” se duce intre ratiune si societate. Sunt promovate modele universale iar iesirea din tiparele societatii este privita cu ironie si suspiciune. Pana si a fi original are o limita, totul sub aspectul LIBERTATII capitalismului. Ar trebuii sa aiba loc o a doua Iluminare pentru societatea de azi, in special pentru cea romana, la care ideile iluministe ar trebuii sa promoveze o afirmare nationala si culturala proprie si nu copierea de la altii. Rousseau spunea, daca presupunem ca omul a fost corupt de civilizatia artificiala, care este atunci starea naturala? Starea naturii si a simturilor de la care s-a indepartat?
    Trebuie sa fim atenti la faptul ca lumea este intr-o continua schimbare iar la fel sunt si ideologiile sale.

    raspunde

  4. pauna oana spune:

    am vazut-o azi la o benzinarie si mi-a atras atentia.subiectul ma intereseaza.in 1-2 ani mi-o iau.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Spiritul Japoniei medievale
  • Străzi vechi din Bucureştiul de azi
  • Fiecare pentru sine
  • razboiul-unei-familii-1914-2014_1_fullsize

Copyright ©2011 Bookblog.ro