bookblog.ro

Parfumul devorator de frumusețe – Cartea și filmul

Scris de • 25 February 2013 • in categoria

Titlu: Parfumul
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 240
ISBN: 978-973-689-491-6
Cumpara cartea

„În secolul al optsprezecelea a trăit în Franța unul dintre cei mai geniali și mai detestabili bărbați dintr-un veac nu sărac în personaje geniale și detestabile.”

Cumpără titlul în engleză

Povestea lui Jean-Baptiste Grenouille, începe cu nașterea sa la o tarabă de pește din Rue aux Fers, unde mama acestuia speră să aibă același final ca ceilalți avortoni care l-au precedat. Dar soarta a avut alte planuri și l-a cruțat, asigurându-i un traseu anevoios în viață – mai întâi la parohia părintelui Terrier, apoi la pensiunea pentru copii a madamei Gaillard și în cele din urmă ca ucenic la tabăcăria lui Grimal, apoi la parfumeria Baldini în Paris și în cele din urmă la parfumeria din Grasse.

Cartea este construită asemeni unui parfum, cu notele ușoare, de vârf însumate de copilăria lui Grenouille, apoi notele de mijloc în mijlocul cărora se ascunde adolescența și în care descoperă parfumul care-i va marca viața, ca în cele din urmă să rămână notele de bază, cu toată întunecimea lor, îmbibată cu izul crimelor comise de acesta și al terorii răspândite să prezinte tinerețea protagonistului.

Suskind creează o lume de o bogăție olfactivă inimaginabilă, pe care o redă magistral prin scenele vii, decupate deopotrivă din iadul olfactiv al Parisului și din paradisul promis al parfumierilor cu mireasma dulceagă și îmbătătoare a narciselor, zambilelelor, iasomiei, trandafirilor, lavandei și tuberozelelor din Grasse.

Mijlocul și baza unui parfum reprezintă de fapt tema lui, definindu-l, lucru de care se folosește și autorul în construcția romanului și a personajului principal care se învârt în jurul mirosului. Oropsindu-l pe Grenouille cu defecte fizice, cu boli, cu vicisitudinile vieții dar mai ales cu absența unui miros propriu, Suskind se asigură că îi oferă acestuia toate condițiile necesare pentru a ridica la rang de obsesie pasiunea pentru miresme, izuri, arome, dotându-și totodată personajul cu un simț al mirosului supradezvoltat, care umbrește toate celelalte simțuri și însuși rațiunea. Singurul mod prin care-și motivează Jean-Baptiste existența este crearea parfumului suprem, care îi va oferi puterea de a-și inversa rolul jucat, transformându-l dintr-un om din fața căruia ceilalți fug și care inspiră milă în unul adorat și adulat.

Felul în care acesta își urmărește tețul, ajungând ajutor de nădejde al parfumierului Baldini, apoi modul în care se lasă consumat fizic de imposibilitatea extragerii aromei celor mai neobișnuite lucruri ca sticla sau butonii de alamă, urmat mai apoi de cei șapte ani petrecuți într-o peșteră ca un sălbatic și răbdarea de care a dat dovadă pentru a obține aroma Laurei Richis, amintesc de felul în care personajul lui Tolkien, Gollum, se lasă consumat de iubirea și obsesia pentru Inel, fiind redus la o umbră a propriei persoane.

Scena finală, de canibalizare a lui Grenouille aduce o anumită simetrie cărții, atât prin închiderea cercului de aventuri cu reîntoarcerea acestuia la Paris, cât și prin felul oamenilor pe care îi are în preajmă în acel moment: oameni ai străzii, femei de moravuri ușoare, hoți și Cimitirul Inocenților. Cumva demonstrează că în ciuda ambițiilor sale și chiar a reușitei de a crea parfumul perfect, cel care îl va face frumos și acceptat de toți cei ce îl disprețuiau, își caută liniștea tot printre cei respinși de societate – o căpușă în mijlocul altor căpușe.

Cartea permite o lecturare ușoară și fluidă, descrierile mai ample fiind pe deplin justificate, oferind cititorului o poveste originală și captivantă.

resized_perfume the story of a murdererPerfume: The Story of a Murderer
Anul aparitiei: 2006
Regizor: Tom Tykwer
Durata: 147 min
Rating IMDB : 7,5/10

Filmul ilustrează aproape fidel cartea lui Suskind, cu mici excepții care au cumva mai multă logică în contextul filmului datorită modalității în care se creează suspansul și modului în care atragi privitorul.

Surprinzător mi s-a părut faptul că în replicile naratorului s-au păstrat pasaje integrale din carte care leagă cumva scenele între ele, mai ales atunci când ceea ce vezi pe ecran te face să te întrebi „de ce?”.

Obsesia lui Grenouille pentru miros și parfumuri în general este cu mult diminuată față de carte, în ciuda eforturilor actoricești ale lui Ben Whishaw, care oricât de mult s-ar strădui să intre în pielea asasinului obsedat de conservarea frumuseții femeilor printr-un parfum nu rămâne decât un actor „urâțit cu forța” prin hainele ponosite și perpetua stare de nespălare.

Dustin Hofman dă viață parfumierului Baldini care e privat pe nedrept de toate scenele de intensitate maximă din carte. În scurtul timp alocat pe ecran nu reușește decât să schițeze sumar frământările și caracterul parfumierului măcinat de îndoieli, de risipirea iminentă a averii sau de pierderea geniului întruchipat de Jean-Baptiste.

Alan Rickman îl joacă pe burghezul Richis căruia în varianta cinematografică îi lipsesc simțul anticipativ și spiritul investigativ prin care reușește să-și dea seama de valoarea Laurei și rolul pe care aceasta îl va juca în goana după a treisprezecea esență pentru parfumul perfect.

Decorul e singurul care rămâne fidel întru totul cărții, având aceeași expresivitate și forță în imaginile menite să recreeze aromele care-l înnebunesc pe Grenouille.

Era de așteptat cumva ca filmul să nu se ridice la nivelul cărții, unde vocea naratorului sau scenele descriptive conduc cititorul spre detaliile care trebuie observate sau spre explicațiile care leagă elementele poveștii. M-aș fi așteptat la ceva mai multă intensitate sau tensiune din partea actorilor, mai ales în momentele cheie, dar per ansamblu pentru cei care nu au citit cartea și deci nu au un termen de comparație, au parte de un film frumos, bogat vizual, cam leneș pe alocuri dar echilibrat în totalitatea celor două ore și ceva.

Vizionare plăcută!

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 9 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. sorin despoT spune:

      o fi începînd povestea lui Jean-Baptiste Grenouille cu nașterea sa la o tarabă… dar tu începi cu o virgulă între subiect și predicat. de asemenea, mare atenție la exprimări împiedicate precum cele prezente aici: „Cartea este construită asemeni unui parfum, cu notele ușoare, de vârf însumate de copilăria lui Grenouille, apoi notele de mijloc în mijlocul cărora se ascunde adolescența” sau aici: „perpetua stare de nespălare.” altfel, este o recenzie faină. nu știam că filmul e făcut după o carte. țin minte că mi-a plăcut mult filmul. pare-se, din cîte îmi spui tu aici, că e o carte excelentă, de asemenea. fuguța pe okian!
      semne bune!

      raspunde

    2. florilegium spune:

      N-am văzut filmul, dar cartea e încântătoare. N-am să uit niciodată prima pagină, cu descrierea briliantă a felului în care mirosea Parisul acum câteva secole…

      raspunde

    3. Poveştile Mele spune:

      Cu toata prezenta lui Dustin Hoffman in film, acesta nu trezeste nici pe departe sentimentele pe care le ai citind cartea.
      Imi aminteste cumva de filmul Dragoste in vremea holerei (2007), care pierde foarte mult din esenta cartii.

      raspunde

      • Calina Matei spune:

        Si uite asa ajungem la eterna dilema – filmul e mai prost decat e cartea. E greu sa transpui intr-o scena tot ce a scris autorul in 6 pagini. Si e si mai greu sa faci ca oamenii sa vada ce vezi tu intr-un cadru, fara sa ii ghidezi, cum ar fi de exemplu in cazul unei carti. Si iti inteleg si impartasesc opinia legata de ecranizarea romanului Dragoste in vremea holerei.

        raspunde

        • Nicolau Iulian spune:

          Mie mi se pare că regizorul nu a înțeles cartea!
          Ori nu a știut cum să o pună în imagini.
          Scenariul unui film are vreo 80-100 de pagini, deci o carte de 300-400 pagini ar trebui să o faci serial.
          Exemplu Maestrul și Margareta facută serial de vreo 8 ore – fff bune și cartea și ecranizarea.

          raspunde

          • Nicolau Iulian spune:

            De altfel regizorul, pare că debutează cu acest film, în sensul, că e un proiect serios, față de ce a făcut.
            Să dai cartea asta mare pe mâna unui neconsacrat, e cam riscant.

          • Calina Matei spune:

            Iulian ai si tu dreptatea ta dar tu compari un film cu o mini-serie in termen de intinderea filmului vs marimea cartii. Pe de alta parte Parfumul se bazeaza foarte mult pe evocarea simtului mirosului care e mult mai usor de redat/ facut intr-o carte unde prin cuvinte cititorul este ghidat pe calea pe care si-o doreste autorul. La un film lucrezi cu imagini, nu poti sa folosesti voiceover dupa cum te taie capul pentru a evoca mirosul unui parfum atunci cand poti sa arati actorul care miroase ceva. Regizorul nu are aceeasi putere de control de a-si ghida privitorii spre ce vrea el. Cat despre partea cu “Să dai cartea asta mare pe mâna unui neconsacrat, e cam riscant” mi se pare ca acelasi risc poti sa il ai si cu un regizor consacrat. Toti au dude prin palmares, renumele nu e o garantie, mai ales ca trebuie sa si placa publicului si de acolo apar multe compromisuri care deviaza filmul de la litera cartii, dar deja asta e alta discutie.

    4. Marius spune:

      Cartea îți excită și prin descrierea lor, parcă îți trezește, iluzionându-ți cumva, mirosurile. Ceea ce filmul, cu toată bogăția de imagini florale, nu reușește. Dar rețeta de succes este asigurată: filmul se va cățăra întotdeauna pe succesul cărți, probat de cunoscători, pentru a se adresa unui public mult mai larg decât cel care citește și-și imaginează.

      raspunde

    5. viorica raduta spune:

      filmul nu are tensiune cartii…ca si in cazul Eseului despre oribire (filmul)

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro