bookblog.ro

Patria m-a făcut om

Scris de • 6 May 2010 • in categoria

0Patria m-a facut om recenzie
Autor: Graham Greene
Rating: patria m-a facut om rating - recenzii carti
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2008
Traducere: Andrei Gorzo
323 pagini
ISBN:978-973-46-1353-3

(ediţia în limba engleză)

Graham Greene scrie, în Patria m-a făcut om, romanul unor ratări şi pare chiar să le dea o notă de eleganţă celor care, într-o formă sau alta, eşuează în aventura trăitului. Poate că în lumea noastră o viziune romantică despre eşec provoacă mai degrabă ironie şi dispreţ, însă Graham Greene îşi strecoară personajele printre acestea. Astfel, cititorul are şansa să penduleze între simpatie pentru ele şi enervare sau să îşi verifice propriile eşecuri şi naivităţi.

Pe scurt, povestea îl are în centru pe Anthony Farrant, un englez ajuns în Suedia, după nenumărate slujbe pierdute, lucruri la care renunţă aparent cu inima uşoară şi înfrîngeri învăluite într-un fel de poezie a optimismului. Apăsat de atmosfera locului straniu care nu este acasă, tînjeşte după Anglia, în timp ce sora lui, Kate, îi aranjează un post într-una din marile firme suedeze.

De altfel, personajul principal ajunge să îl tulbure pe directorul acestei firme imense, formalizate, dezumanizante - Herr Krogh. Farrant este elementul de dezordine, incomod pentru cei din jur, dar şi extrem de seducător. El simbolizează, pentru fiecare personaj, acel ceva pe care l-a pierdut, fie că e vorba de curaj, fie de exuberanţă, fie de ceva mai fragil şi mai dificil de numit. Dacă eroii se vor lăsa fermecaţi de ceea ce li se descoperă...rămîne să citiţi în carte. În orice caz, atmosfera stranie a acestei poveşti constă nu atît în contrastul dintre două stiluri de a trăi -unul boem, celălalt ordonat -, cît mai ales în incompatibilitatea lor. Pînă la final, personajele acestui roman plutesc ca nişte insule, departe una de cealaltă, în ciuda tuturor încercărilor de a se apropia.

Poate că morala romanului se referă tocmai de izolarea la care oamenii, din motive diverse, sunt condamnaţi (iar damnaţii lui Greene au ceva distins, după cum spunea Orwell). Poate că se referă pur şi simplu la două feluri de a fi şi de a vedea lumea, lăsînd cititorul să aleagă care este mai apropiată de sine. Sau poate este doar o poveste despre nefericire. Oricum ar fi, întîlnirea cu talentul de povestitor al lui Graham Greene, cu intuiţia, umorul şi chiar sensibilitatea sa nu ar trebui ratată.

Scris de Mihaela Butnaru

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 8 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. mvs spune:

    Anthony Farrant imi aduce aminte de Ignatius din “A Confederacy of Dunces”.

    raspunde

  2. alezzu spune:

    sună interesant. o să caut cartea cu prima ocazie.

    raspunde

  3. Andreea spune:

    Observ din recenzia ta ca romanul este bazat pe o antiteza: desi personajul are esecuri in planul social, in plan personal este optimist, implinit. Makes me interested, o sa caut cartea!

    raspunde

  4. Mă bucur că v-am trezit interesul :)

    raspunde

  5. elena spune:

    graham greene e exceptional! f faina recenzia!

    raspunde

  6. Alexandra spune:

    Am si eu 2 sau 3 carti de Graham Green prin biblioteca. De fiecare data cand citesc ceva despre el ma uimeste varietatea subiectelor si personajelor pe care reuseste sa le construiasca. Foarte interesanta recenzia… nu cred ca ma voi putea abtine sa cumpar cartea data viitore cand ajung printr-o librarie.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro