bookblog.ro

Pe culmile succesului

Scris de • 20 January 2010 • in categoria

0Zig Ziglar - Pe culmile succesului - recenzie
Autor: Zig Ziglar
Rating: Zig Ziglar - Pe culmile succesului rating - recenzii carti
Editura: Amaltea
Traducator: Iris Manuela Anghel-Gîtlan
Anul aparitiei: 2005
ISBN 973-7780-33-7

(ediţia în limba engleză)

Tot intrând în legătură cu diverse materiale de dezvoltare personală am ajuns la o concluzie la fel de personală: pentru a reuşi (lucruri mari, nu orice mărunţiş) ai nevoie de 3 lucruri: să ştii să îţi organizezi timpul, să ştii să îţi setezi scopurile şi să ai o imagine de sine bună. Despre primul lucru am povestit puţin când am vorbit despre cartea lui Brian Tracy. Însă dacă el nu este neapărat emblematic pentru domeniul acesta (cel puţin nu din câte am citit până acum), ei bine, eu cred că dacă vrei să citeşti/ asculţi despre scopuri, Zig Ziglar este cel mai potrivit om.

Trebuie să recunosc, înainte de toate, că eu una sunt foarte ataşată de Ziglar. Motivul este simplu: el a fost primul meu contact cu domeniul care dă şi titlul acestei secţiuni. După ce am ascultat o serie de casete-audio-ajunse-mp3-uri mi-am dat seama că există şi ce înseamnă "dezvoltare personală" şi mai mult decât atât, că fiecare trebuie să o practice.

Revenind la cele trei condiţii enunţate mai sus, americanul vorbeşte despre ambele de la final. O să vă povestesc puţin şi despre imaginea de sine, deşi cred că la capitolul acesta cea mai bună resursă este Anthony Robbins. Chiar şi aşa, Zig Ziglar este un început bun.

Primul lucru pe care îl spune este că noi -personalitatea noastră, mai bine zis- suntem cei mai mari duşmani ai imaginii de sine. De fapt Ziglar ne numeşte chiar hoţi, pentru că de multe ori nu reuşim în viaţă din cauză că pur şi simplu nu ne identificăm punctele forte/ abilităţile (un fel de "îţi furi singur căciula", pe româneşte). Ori asta, ori nu credem în talentul şi capacităţile noastre native. Ah! Şi să nu uităm (de parcă am putea) de oamenii care ne spun că nu putem face/ deveni ceea ce ne dorim pentru că nu suntem îndeajuns de buni.

Ziglar are cincisprezece paşi folositori în îmbunătăţirea imaginii de sine. Primul ar fi să faci un calcul al valorii tale în bani (pentru că foarte multe persoane se raportează la asta). Cum se face asta? Într-un mod care pe mine m-a surprins prin banalitatea lui: să ne gândim la toţi banii pe care unele persoane i-au primit de la vinovaţi în urma unor accidente. O femeie a primit 1 milion de dolari de la o companie farmaceutică din cauză că şi-a pierdut vederea în urma folosirii unui medicament. O alta a primit aceeaşi sumă de la o companie aeriană din cauză că nu mai poate merge, în urma unui accident, ş.a.m.d.

Şi atunci, haide să numărăm: pentru câţi bani v-aţi da o mână? Un picior? Un organ? Vederea? Abilitatea de a merge? Felicitări! Tocmai ai devenit milionar în dolari!

E adevărat că asta sună foarte a self-help. Am spus-o şi înainte, o repet şi acum: nu mi se pare nimic ruşinos în a citi genul ăsta de cărţi. Orice te ajută să fii mai bun, să creşti, să te dezvolţi este excelent. Poate să fie şi Sandra Brown- dacă romanele ei ţi-au stârnit pofta pentru lectură, atunci eu una nu am nimic de comentat (cazul în care aş avea ceva de comentat ar fi dacă ai rămas blocat la ele, ceea ce, dacă sunteţi aici, cred că nu este cazul :) )

Nu voi enumera toţi paşii pomeniţi de Ziglar, însă vă voi mai da câteva exemple: aranjaţi-vă (adică machiaţi-vă şi/ sau îmbrăcaţi-vă frumos), citiţi despre oameni de succes, zâmbiţi (chiar şi atunci când vorbiţi la telefon), faceţi gesturi frumoase.
Şi ajungem în sfârşit la scopuri. Prima "vorbă de duh"? "Un om fără un ţel în viaţă este ca o corabie fără cârmă". Cred că este inutil să vă explic importanţa scopurilor. Iar dacă ştiţi că este important să aveţi un obiectiv, atunci cu siguranţă ştiţi şi că este aproape la fel de important să ştiţi cum să îl setaţi. Până aici toate bune, cred că mulţi sunt de acord. Problema apare însă atunci când nu ştim cum să ne abordăm ţelurile, astfel încât să le şi atingem.

După părerea mea, prima condiţie este aceea de a le scrie pe foaie. În momentul în care sunt scrise, scopurile devin 100% reale, atunci poţi avea o imagine clară asupra locului spre care (vrei să) te îndrepţi. Abia atunci poţi decide care îţi sunt priorităţile şi care sunt obiectivele care de fapt nu îţi sunt de folos în drumul tău. Iar după asta poţi face o listă cu obstacolele care îţi stau în cale şi planul aferent de depăşire a acestora.

Iată "modelul" lui Zig Ziglar: obiectivul nu trebuie să depăşească sfera realităţii,trebuie să fie foarte bine definit, să se întindă pe termen lung şi să aibă arie lungă de acţiune, iar ţinta trebuie să fie clară şi distinctă. La asta se adaugă hotărârea unei perioade de timp necesare pentru atingerea scopului dar şi faptul că trebuie să ne propunem şi câteva lucruri măreţe pentru a genera emoţia aceea pozitivă benefică pentru fiecare.

Şi să nu uităm, o idee care sunt sigură că vă este cunoscută: vizualizaţi momentul atingerii obiectivului. În felul acesta o persoană capătă şi încredere în scop şi energie pentru atingerea acestuia.

Alte subiecte abordate de Ziglar fac parte de fapt din cele şase trepte ale scării spre succes: imaginea de sine, relaţiile cu cei din jur, obiectivele, atitudinea, munca şi dorinţa. Despre două dintre ele v-am vorbit, pe celelalte vă las să le descoperiţi singuri.

Ce o să vă mai spun totuşi sunt câteva neajunsuri: în primul rând Ziglar scrie aproape la fel cum vorbeşte, lucru pe care îl şi recunoaşte în introducere. Dacă însă lecţiile audio sunt absolut delicioase, ei bine, elementele de oralitate din cartea lui pe mine m-au enervat. Un alt lucru care m-a deranjat este patriotismul excesiv, cu atât mai deranjant în contextul în care toată lumea din jur se întrece în a ponegri ţara în care trăim.

În rest, avem "dezavantajul" obişnuit al cărţilor de dezvoltare personală: pentru a asimila informaţia trebuie să continui o vreme să răsfoieşti paginile subliniate sau post-it-urile cu citate. Atenţie însă! În funcţie de nivelul la care te afli, Pe culmile succesului s-ar putea să ţi se pară o carte prea uşoară. Este însă, aşa cum spuneam şi mai sus, unul din primii paşi în domeniul acesta.

O recenzie de: Raluca Alexe

Categorie: | Autor: | Editura:



Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Pingback: Pe culmile succesului

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro