bookblog.ro

Pisica noastră cea de toate zilele

Scris de • 29 November 2017 • in categoria ,

Titlu: Iubire cu „i” mic
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2017
Traducere:
Numar pagini: 250
ISBN: 978-606-779238-6
Cumpara cartea

Aveau ochii deschiși, într-adevăr, dar priveau fără să vadă, ceea ce e chiar mai rău decât a sta cu ochii închiși. În acest ultim caz, există întotdeauna posibilitatea de a visa.

Trebuie să recunoașteți… aceasta e o imagine obișnuită, cu care vă întâlniți zilnic ori de câte ori circulați cu metroul. Oameni cenușii, pierduți în gânduri sau lipiți de ecrane, insensibili și indiferenți. De fapt, ce vedeți e o strategie adaptativă în fața vieții ca și cum pe parcursul călătoriei, toată lumea a fost scoasă din priză și tot ce mai rămâne e perspectiva unei destinații (du-mă la Eroilor!).

Francesc Miralles pornește de aici, de la cotidianul plin de obstacole, de la privirile în gol și de la căscatul apatic, care prevestește o altă zi de luni. Personajul principal din romanul Iubire cu „i” mic, Samuel, este profesor universitar de limbă și literatură germană, trăiește și predă în Barcelona, se apropie de 40 de ani, locuiește singur, are o rutină precisă și uneori, îl lovesc crize de anxietate – dacă nu o să găsească niciodată iubirea?

Cartea ține să demonstreze contrariul. Mesajul e dulceag și moralizator, nu neapărat persuasiv, dar transmis cu cele mai bune intenții. Francesc Miralles spune cam așa: păstrați-vă calmul, mâine e o altă zi, micile coincidențe schimbă destine și până la urmă, ia-ți și tu o pisică (asta e bineînțeles, o parafrază!). Într-un fel, Iubire cu „i” mic încearcă să demonteze mitul crazy cat lady, în variantă masculină. Motanul din roman, Mishima, nu este doar un pansament pentru o inimă frântă, o inimă care nu mai are alte opțiuni, este chiar miracolul care îi aduce lui Samuel iubirea mult așteptată.   

   

Primele impresii

Deși cartea începe într-o manieră provocatoare, Samuel estimând că fiecare om are la dispoziție aproximativ 650.000 de ore ca să trăiască o viață satisfăcătoare, pe măsură ce citeam, trăiam cu impresia că am în față un fel de parabolă stângace despre speranță și frică. Câteva referințe culturale, un personaj posh, cultivat dom’le, trecut prin bibliotecă, numai bun să ne câștige respectul nouă, cititorilor feroce, o pisică pentru că na… e isterie pe Facebook și câteva personaje extravagante îngrămădite în capitole concise, adaptate ratei reduse de concentrare specifică publicului contemporan. Cartea pare să bifeze câteva ingrediente-cheie, pare trecută prin blender, pare scrisă ca să vândă, de aceea nu m-a surprins să aflu că autorul a scris în trecut și câteva manuale de dezvoltare personală.

 

Prinsă între da și neahhh

Evoluția lui Samuel e ca un exemplu artificial dintr-o discuție TED. E înconjurat de citate motivaționale, își îngroapă decepțiile sub cuvintele lui Buddha, ajunge să scrie un tratat de magie cotidiană (despre lucrurile mici care ne fac fericiți), îi pune lapte motanului și asta îl umple de tandrețe. Nu știu… pare tras de păr, dar pe măsură ce înaintam, am realizat un lucru: n-ai nevoie de foarte multe ca să te simți bine. Din când în când, o asemenea carte e exact ce trebuie, un Distonocalm literar – DA, te calmează, fără să te sedeze, te încurajează, fără să te mintă, nu îți rezolvă problemele și nu te dă peste cap, nu te impresionează stilistic, dar nu gafează, e o lectură de seară. Vă recomand să citiți câteva pagini înainte de culcare, alături de o cană cu ceai verde. E genul acesta de carte: revigorantă, blândă, inofensivă, pe alocuri amuzantă și conține un cuvânt-cârlig: PISICĂ!

Foto: Nadi Whatisdelirium pentru Unsplash

Ce spun alții?

Cititorii de pe Goodreads au fost toleranți cu acest roman, i-au dat 3,5 stele și au găsit câteva analogii literare. Unii spun că Francesc Miralles încearcă să imite atmosfera romanelor lui Murakami (a se consulta Iubita mea, Sputnik – citește recenzia), alții, mai cu picioarele pe pământ, identifică o rețetă de succes – povestea izbăvitoare a mizantropului (deja fumată în romane precum Proiectul Rosie, Graeme Simsion, sau în Un bărbat pe nume Ove, Fredrik Backman, ambele traduse la noi). Eu nu am citit nimic din toate acestea, dar îmi place să verific orice fel de intuiție literară: a mea sau a altora, deci e foarte posibil să pornesc o investigație minimală în acest sens.

 

Iubirea, un accident orchestrat de soartă

Personajul principal, Samuel, se îndrăgostește în zig-zag, condus spre Gabriela de o serie de incidente subite. Găsește la ușă un motan fără stăpân, îi dă un pic de lapte și pisica se instalează în sufragerie. Firește, motanul, cu șarmul oricărei pisici care știe ce vrea, își găsește un stăpân devotat în Samuel. Pisica îl conduce mai târziu spre ușa unui vecin excentric, vecinul îl trimite pe Samuel să cumpere o piesă pentru un tren de jucărie, pe stradă o întâlnește pe Gabriela, prima lui iubire, de acum treizeci de ani, și evenimentele se derulează în cascadă. Surprizele nu se opresc aici, mai sunt o grămadă de lucruri pe care nu vi le-am spus, strecor aici câteva indicii: fața ascunsă a lunii, Pink Floyd, 17 minute, sărut de fluture și mult Mendelssohn. Deh, se întâmplă multe! Nu sunt aventuri răsunătoare, dar Francesc Miralles mizează pe acțiuni mărunte cu impact emoțional puternic. Unele episoade te lasă cu un gust amar, altele te fac să râzi, pe altele nu le înțelegi pentru că sunt seci, pe altele nu-ți vine să le crezi, pe altele le crezi ridicole, dar la final (și finalul e previzibil ca la cinema, când plătești bilet pentru o comedie romantică) zâmbești. Cartea asta te face să înțelegi că mediocritatea e uneori o virtute. Singura condiție e să fie orchestrată cu stil căci da, să fii mediocru poate să devină din când în când o artă cam așa cum există pe lumea asta și leneși de profesie, rafinați în alte statului pe canapea.

 

  • Plusuri

    Narațiune alertă, pe alocuri fermecătoare, multe referințe culturale bine plasate.

  • Minusuri

    Carte mediocră, dar tandră.

  • Recomandari

    Iubitorilor de pisici (și aici îmi dau seama că ating un public larg), fanilor lui Goethe, amatorilor de muzică clasică, pentru Gabriele, pentru optimiști, pentru oamenii singuri, pentru profesorii de literatură, pentru fizicieni, pentru cei care vânează orice referință, oricât de mică, la Pink Floyd.

Categorie: , | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro