bookblog.ro

Politica românească, montare coregrafică

Scris de • 14 January 2011 • in categoria

0 Ordinea recenzie

Titlu: Ordinea
Autor: Alexandru Ecovoiu
Rating: rating - recenzii carti
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2005
272 de pagini
ISBN: 973-681-977-9



Literatura rămâne, în ultimă instanţă, o imago mundi şi o cronografie a unui timp trăit precis? La această interogaţie retorică m-a trimis lectura romanului Ordinea a lui Alexandru Ecovoiu. Căci acest roman-eseu, diferit în multe privinţe de proza românească recentă, devine cu adevărat o fotografie nemincinoasă a României noastre politice, actuale şi hazardate. Atât de hazardate că exact la Ordine ca armonie existenţială ajunge să viseze tot poporul ei şi fiecare ins în parte.

Structura epică a cărţii este extrem de simplă. Filip, un intelectual bucureştean în jurul vârstei de treizeci, uşor maniac, se proiectează politic spre a deveni preşedintele ţării Virto, evident construită după modelul României. Prin urmare, carnaţia romanului este dată de planurile şi de scenariile de reorganizare pe care Filip le concepe pentru ţara care îl va primi în curând, crede el, ca şi conducător. Îşi notează într-un caiet albastru ideile luminate cu care va guverna poporul, conducându-l spre prosperitate. Cel mai adesea, cugetările sale interioare devin mini-eseuri în care se amestecă istoria naţională şi realitatea politică a anilor 2000. De pildă, iată o explicaţie a înapoierii istorice în care virtonii (românii adică) au trăit de veacuri: ,,Poporul acesta a stat sub semnul lutului (…) Civilizaţia lutului!...A locuit sub pământ, a săpat bordeie!...Ori a ridicat-târziu-case tot din pământ, lut crud, nears! Din chirpici sau paiantă! Nimic durabil.’’(p.140)

Ca structură interioară, Filip este un intelectual sadea, fără mari originalităţi. Este fanul necondiţionat al Muntelui vrăjit de Thomas Mann şi al Jocului cu mărgelele de sticlă de Hermann Hesse. A doua lui mare pasiune este baletul. Spectator fidel al spectacolelor de balet face o pasiune egoistă şi cam fetişistă pentru balerina Ester. Nu în ultimul rând este un mare meloman cu gusturi simfonice. Toate cele trei izvoare de influenţă mentală îl acreditează ca pe un idealist al ordinii. Ajungem atunci să ne punem firesc întrebarea esenţială cu privire la acest personaj: are un intelectual utopic capacitatea de a deveni conducătorul unui stat ca al nostru? Aşa cum va ilustra epilogul, nici vorbă să o aibă. Filip va fi înfrânt şi se va sinucide în condiţii extreme. Mi-am explicat acest gest epic ca un mesaj semnificativ pentru naţia noastră privitor la suprimarea intelectulităţii şi a valorilor. Filip nu este un individ fără de păcate, ba chiar poartă cu sine germenii unui anume despotism. Cu toate acestea, înfrângerea sa ca individ şi ca idealist atinge o coardă sensibilă în cititorul român.

Un roman esenţializat, fără peisaje, fără efuziuni, limpezit de balasturi textuale, egal cu personajul însuşi prin încercarea de a se ordona în şi prin cuvânt. Un text ordonat în sine, cu accente de dramă interioară, original în proza ultimului deceniu prin chiar adaptarea românească a mitului Castaliei cu sugestii interesante privitoare la condiţia noastră umană de români ai începutului de mileniu. Nu în ultimul rând, Filip ni se aseamănă foarte mult atunci când clamează că acestui popor i-a lipsit mereu disciplina(ordinea) sau când emite idei de guvernare, recognoscibile în teoriile oricărui român cu simţ civic mai ridicat: ,,Am hrăni jumătate de continent cu grâul din Virto. Pe cealaltă jumătate am îmbăta-o cu vinul de aici. Evreii ne-au lăsat în ale noastre, am avut şi nemţi, ne-am dat seama după ce au plecat. Şi ţiganii se tot duc. Parcă ar fi un blestem.Virtonii aleargă să slugărească pe plantaţii străine, să plimbe copiii şi căţeii altor neamuri, să şteargă de căcat muribunzii de aiurea.’’( p.126)

Scris de Anca Giura

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Diana spune:

    Recomand tot ce a scris Ecovoiu!

    raspunde

  2. Excelent articolul. Mi-a plăcut enorm, mai ales pentru că acum nici nu o să mă mai obosesc să citesc cartea dacă știu cum se termină – sinucidere în condiții extreme. Știu, it’s all about the journey and not the destination, dar totuși…
    Nu vreau să vând castraveți grădinarului dar genul acesta de articole ar trebui doar să mă facă destul de curios încât să merg să cumpăr și să-mi satisfac apetitul literar.
    În rest, keep up the good work! Îmi place blogul.

    raspunde

  3. anca giura spune:

    De regulă nu deconspir cum se termină un roman
    ( vezi arhiva recenziilor mele ca probă), dar aici am făcut-o din raţiuni precise. Acesta e un roman alegoric şi am considerat de cuviinţă s-o fac. Să ştii că mulţi ştiu cum se termină mari romane din literatura universală, dar totuşi nu se pot abţine să nu le citească.

    Păcat că nu te interesează ce viziune are Filip asupra României, cum plănuia el s-o schimbe şi cu ajunge să se rateze. Sunt o grămadă de lucruri care ar fi putut să te incite, dar dacă nu, nu. La urma urmei, eu nu sunt agenţie de publicitate literară, sunt doar ,,una”… un pic specializată în lecturi critice.

    raspunde

    • Ai mare dreptate. De exemplu și eu am cumpărat bilet la filmul “Titanic” chiar dacă știam cum se sfârșește (spoiler: se scufundă). Poate că grija mea exagerată nu și-a revenit de când mi-a divulgat CTP finalul filmului “Shutter Island” într-o recenzie de-a lui.
      Îmi place deseori să recitesc câte o carte, nu-s străin de actul de a citi ca scop în sine, iar cu romanul prezentat m-ai convins prin simpla lui pomenire.
      Numai bine.

      raspunde

  4. emilian spune:

    daca dl Ecovoiu l-ar citi pe Ernest Bernea poate ar intelege ce e cu lutul su cu ceea ce e intr-adevar durabil.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro