bookblog.ro

Povestiri filozofice din lumea întreagă

Scris de • 9 January 2010 • in categoria

0 Cercul mincinoşilor recenzie
Autor: Jean-Claude Carrií¨re
Subtitlu: Cercul mincinoşilor 2
Rating: Cercul mincinoşilor rating - rating - recenzii carti
Editura: Humanitas
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Emanoil Marcu
358 pagini
ISBN: 978-973-50-2486-4

"Încă o oglindă" sau "Aţi făcut o lungă călătorie ca să ajungeţi la călător"

Se făcea că merg pe un drum plin de cioburi: pe rând, fiecare părea mai colorat şi mai strălucitor, dar şi mai ascuţit. Tot mergând pe drum, le culegeam şi, pe rând, le puneam într-o ramă. Încetul cu încetul, lua naştere o oglindă. Dar una cu puteri magice, pentru că fiecare ciob înfăţişa alte meleaguri, alte personaje, alte vise, alte minuni. Pentru că fiecare ciob era o poveste. Iar drumul se numea Cercul mincinoşilor - volumul doi.

Aceasta este frumuseţea şi durerea oricărei cărţi bune. Te poartă departe prin lume şi prin minţi luminate, întortocheate, dar şi - partea cea mai bună - prin trăiri colosale şi abisale, pe care cititorul şi le asumă şi integrează în paleta multicoloră a propriilor sentimente. Pentru că Cercul mincinoşilor este şi oglinda alcătuită din cioburi. Îţi poate arăta, ca prin magie, orice colţ din lume, orice minte omenească, dar - şi aici este magia cea mai ascunsă a oricărei oglinzi, fiindcă este chiar sensul ei - te arată ţie pe tine. O poveste cunoscută, prezentă în acest volum, ne spune că râul îl plângea pe Narcis după moartea lui nu pentru frumuseţea acestuia, ci pentru că el, râul, pierduse ochii în care îşi admira oglindită propria frumuseţe. Aşa cum o carte bună (de poveşti filozofice) îţi poate înfăţişa, prin alegoriile folosite, ce visează chiar sufletul tău, şi astfel ajungi să o iubeşti.

Cercul mincinoşilor ne aminteşte de frumuseţea propriului suflet, pierdută adeseori printre fragmente şi cioburi de întâmplări cotidiene. În poveşti coabitează atât de multă frumuseţe, candoare, fragilitate, durere, tristeţe, brutalitate, adevăr şi minciună - încât emoţia citirii este însoţită de senzaţia vitalităţii şi a sfâşierii. Este o carte care comunică direct cu sufletul, fără intermediari, şi aceasta deoarece mesajele înţelepciunii milenare iau forma aleasă a poveştilor. Fără prea multe comentarii sau intervenţii din partea autorului. De aceea, şi această recenzie încearcă, pe cât posibil, să vorbească despre carte fără a vorbi despre ce este scris în carte, întrucât farmecul şi puterea unei poveşti rezidă tocmai în capacitatea ei de a se adresa - aparent sub forma unor personaje cu chipul aceloraşi şiraguri de litere înşiruite pe o coală albă - într-o varietate de graiuri, percepute atât de diferit de la un cititor la altul, descătuşând şi făurind lumi neasemuite care să înconjoare fiecare suflet în parte. Cu alte cuvinte, înţelegi mesajul fără să înţelegi că l-ai înţeles, intuiţia precedă analiza, sentimentul precedă raţiunea, aşa cum se întâmplă cu cele mai dragi mesaje şi cele mai dragi cărţi.

Fără a continua cu interpretări (căci ar putea fi umplute pagini întregi pe marginea fiecărei poveşti) şi sperând că cea de până acum nu va fi făcut decât să trezească interesul pentru a cerceta cu propriii ochi oglinda mai sus pomenită, închei cu cel mai convingător argument - un fragment dintr-o poveste din acest al doilea volum.

Este vorba despre derviş care observă, seara, un păsărar ce cară coliviile păsărilor nevândute pe drumul către casă, spunându-le că traiul lor din colivie nu e deloc de compătimit, căci el este cel care le poartă de grijă, plângându-se că nu este şi el cărat îmtr-o colivie şi îngrijit. Dervişul aude apoi cum păsările îi răspund într-o altă limbă: Tu însuţi trăieşti într-o colivie, casa ta e o colivie, strada ta şi tot oraşul ăsta sunt o colivie... Unde crezi că se termină zăbrelele coliviei tale? Pământul întreg, planeta noastră sunt, pentru noi, o colivie. Luna este şi ea o colivie. Soarele este o colivie. Universul însuşi este o colivie, tăbârcită pe umerii infinitului..., continuând: Uită totul, nu te mai gândi la nimic, pentru că, uite, e noapte. Pasărea ce-ţi vorbeşte eşti tu, eşti gândul tău. Iar tu eşti colivia ei. Crezi că această colivie există, dar te înşeli. Gândul tău şi-a făurit singur aceste gratii, atât de trainice, că nu le poţi deschide, pe care nici măcar nu poţi să le vezi. Du-te acasă, lasă jos ceea ce crezi că sunt nişte colivii, nu mai gândi, mănâncă şi dormi. Când vei fi adormit, toate coliviile lumii se vor deschide şi vom putea continua discuţia. Deocamdată, noapte bună.

Scris de Alexandra Popa

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. sisroler spune:

    Foarte interesanta si captivanta cartea.

    raspunde

  2. Doro spune:

    Am citit Cercul Mincinoşilor 1 acum 3 ani. Săptămâna trecută am luat şi partea 2. Abia aştept s-o devorez :D

    raspunde

  3. Sleepless spune:

    Cercul Mincinosilor 2 este o reeditare a editiei din 1999 sau sunt 2 parti diferite?

    raspunde

  4. florilegium spune:

    Am citit cartea. Interesantă, dar nu mai mult decât atât. Fără forța de promovare a editurii Humanitas, probabil că nu ar fi circulat atât de mult.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro