Proba mierii
Scris de Ioana Ristea • 29 aprilie 2009 • in categoria Erotica
1
Autor: Salwa al Neimi
Rating: 
Editura: Trei
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Mihai Pătru
160 de pagini
ISBN:978-973-707-262-7
Citind pe coperta a patra cuvinte ca "literatură erotică" şi "senzualitate", la început de drum nu poţi să nu te întrebi cu cea mai mare seninătate: Oare chiar există literatură erotică arabă? Mai ales pentru că atunci când te gândeşti la arăboaice şi sexualitate - idee destul de bine înrădăcinată, ca toate ideile naive - nu prea-ţi vine să crezi că aceste femei chiar se bucură de actul sexual (cam acelaşi lucru pe care-l manifeşti când vine vorba de ţărăncile noastre: contactul sexual există, dar mai mult ca sigur că nu le face vreo plăcere şi, mai ales, nu vorbesc niciodată despre asta).
Autoarea, Salwa al Neimi, este de origine siriană şi, momentan, locuieşte la Paris. Ar declara cu siguranţă, în spiritul lui Woody Allen, "sunt de confesiune islamică dar m-am convertit la hedonism". Cartea, scrisă direct în arabă, a creat o adevărată undă de şoc printre conaţionali, şi a fost considerată o intifada, un act de rebeliune împotriva celor două mari caracteristici ale societăţii islamice: disimularea şi renunţarea.
Naratoarea, expertă clandestină în cărţi erotice, detabuizează cu impertinenţă actul sexual şi plăcerea aferentă, demonstrând metodic că araba este limba sexului. Nu false pudori sau rezerve închistante, ci amintiri şi mărturii străbătute de o oarecare indecenţă, chiar obscenitate, limbaj explicit, echivoc, dar şi feminitate. Proba mierii este confesiunea unei femei moderne dezinhibate, cel mai probabil influenţată de literatura occidentală (poate chiar de cea franceză, numele lui de Sade apare menţionat în text) şi care pare să-şi asume rolul de deschizător de drumuri, vorbind nu numai în numele compatrioatelor obişnuite cu reprimarea, ci şi pentru femei, în general, aproape toate având o esenţă poligamă, în viziunea naratoarei.
Mai puţin manual de erotologie, cât voiaj în lumea simţurilor şi a voluptăţii, Proba mierii este un fel de iniţiere în tainele plăcerii sexuale. Dar cu cât înaintăm în text, iar clişeele privind lumea musulmană se destramă puţin câte puţin, cu atât lejeritatea aplaudată la început se transformă, inevitabil, în bravadă.
Partea de "etnografie" dinspre finalul romanului joacă pe redarea cât mai amănunţită a vieţii sexuale a celorlalţi - fie ei bărbaţi care se laudă cu cuceririle lor amoroase pentru a epata sau femei care cred în fidelitate şi dragoste până când ajung să-şi contemple de după perdea consortul adulterin: E o ţară civilizată. Se aplică drepturile omului chiar şi în cazul adulterului. Nouă luni pentru cei căsătoriţi, doar trei pentru necăsătoriţi.
Eliberarea sexuală ce ţâşneşte din acest roman va înfierbânta mereu imaginaţia occidentalului, amator de scandaluri şi grăbit să pufnească sarcastic în faţa unei culturi pe care nu poate să o cuprindă. Iar când vine vorba de un subiect atât de sensibil ca viaţa sexuală, poate că ar fi optat, totuşi, pentru puţin mai mult mister.
Scris de: Ioana Ristea
Citeste cele 12 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
secession spune:
Mă îndoiesc că, în Occident, mai există (mai poate fi născocit) ceva scandalos sexualmente…Serios.
-
secession spune:
Din toate colecţiile lansate, TREI numai pe asta şi-o ştie promova? De ce nu distribuie şi cărţi de altă factură spre a fi recenzate? Mie mi-a cam ajuns să întâlnesc peste tot recenzii la ‘erotice’ (nu că aş fi un puritan…). Dar deja sună a gol! Redundant… Obositor.
-
xtfire80 spune:
Literatura erotica este interesanta, dar din pacate merge prea mult pe latura senzationala a subiectului. Nu mai scrie nimeni carti de dragoste, la fel cum nu mai exploreaza nimeni subiecte precum cele din filmul BLISS (cel cu Sheryl Lee, Laura Palmer din Twin Peaks).
-
Radu Iliescu spune:
Mnoa, multa uimire in recenzia asta. Si multa ignoranta sincera, la chintal.
Normal ca araba este limba sexualitatii, sunt 10 verbe numai pentru a iubi. Francezii, in contrapartida, folosesc “aimer” si pentru logodnica, si pentru inghetata.
Chestia cu unda de soc e valabila numai pentru occidentali, plus recenzenta. Societata araba, ca toate lumile in care femeia nu iese cu parizerul la soare, este una intens erotica. Numai cine nu stie nimic despre cuplurile legendare Rustan si Rudaba, Yusuf si Zalikha, Farhad si Shirin, Madjnun si Laila, poetul Djamil si Buthaina, Solomon si Balkis, Wamiq si Azra, numai acela poate spune ca nu exista erotism in partea aceea de lume.
Cum sa zic, o banala excursie intr-un curs de medievistica franceza ti-ar fi relevat ca poezia erotica de la curtile suveranilor preacrestini isi are radacinile in lirica din palatele khalifului de la Baghdad, ca sa nu mai vorbim de lecturile pe care Dante Alighieri si Petrarca le fac in poezia lui Ibn Arabi inainte de a se lansa ei insisi in creatia erotica.
In treacat fie spus, femeile nu pot fi poligame, ci doar poliandre, nu-sh de ce, cred ca n-au gametzi, sau cam asa ceva. Deci mai mergi si pe la cele dictionare romanesti, ca pana la Baghdad e cale lunga.
Nu in ultima instanta, pentru chestia cu tarancile care se acupleaza bovin, m-a trecut setea sa-mi iau monitorul la palme. Tu cand ai iesit ultima oara din oras? Sau crezi ca daca nu apar taranci in talk-show-uri sa se converseze cu domnul Naomi, orgasmul s-a inventat in Pantelimon?
-
Mihaela Butnaru spune:
Radu, fără supărare, chestia cu gameţii te trimite la dicţionar şi pe dumneata. Ambele genuri au gameţi, fiecare cu ai lui :) Cît despre uimire şi ignoranţă, eu am citit la începutul recenziei nu că Ioana e plină de ele, ci că genul ăsta de idei sunt bine înrădăcinate.
-
Ioana Ristea spune:
Ma asteptam la o replica viguroasa din partea ta, Radu. Partea proasta e ca “viguros” (ca si cateva din lucrurile spuse de mine in recenzie) e o ironie. Cum spune Mihaela, nu eu ma mir, nu eu sunt socata. Dar tu aveai ceva de spus…
Cred ca pe viitor as prefera sa te rafuiesti cu monitorul si sa te gandesti de doua ori inainte de a incerca un comentariu. Tonul cu care spui lucrurile nu face decat sa-ti stirbeasca aura de cunoscator. Cum am putea iesi din negurile ignorantei cu cineva care urla la noi?
-
-
Radu Iliescu spune:
Stai asa, adica poligamie vine de la gamos (casatorie), nu de la gametzi? Pfoai, tot ce se poate, tot ce se poate…
Da, admit ca Ioana Ristea a infruntat ignoranta cititorului mediu. Tare mediu, sireacu’ :-)
-
secession spune:
Impresionantă loialitatea lui Radu Iliescu faţă de colegii de site! Mă topesc după caracterul dumisale de când îl ştiu.
Şi veşnicul recurs la ştiinţa dumisale întru arabescuri. Dă pe afară, înţelegem.
Oricum, colecţia TREI e pentru cititorul de la mediu înspre sol.
-
Diana spune:
Buna ziua !
Am descoperit acest blog cautand o lista de titluri, traduceri din literatura araba contemporana.
Recunosc cu mare jena, in ultima perioada am citit foarte putina literatura …
Fiind pasionata de tot ceea ce inseamna lumea araba, mi-as dori sa ma apropii mai mult de ea si prin a citi autori de origine araba, insa nici macar nu stiu ce titluri sau autori sa caut.
Marea mea rugaminte este sa imi recomandati atat autori cat si titluri, dar mai ales sa imi indicati un link spre unul sau mai multe site-uri de unde mi-as putea culege informatii.-
dragos c spune:
pai unul ar fi naghib mahfuz – o trilogie http://chestiilivresti.blogspot.com/2008/06/nobelul-egiptean.html. tot de el au aprut 2 romane la humanitas aici http://www.humanitas.ro/naghib-mahfuz.
de asemenea, a iesit la polirom nu demult blocul iakubian Alaa al-Aswani.pe la cotidianul a mai aparut La portile moscheei de Kader Abdolah. ar mai fi…
lectura placuta!
-
Diana spune:
Multumesc din suflet Dragos !
“O mie si una de nopti si de zile” a lui Naghib Mahfuz, tocmai am reusit sa fac rost de ea. Am mai gasit “Stalpi de sare”-Fadia Faqir si ceva din colectia “Erotica” “Fructul interzis”-Nadjea
Am vizitat link-ul indicat de tine si sper sa reusesc sa gasesc la vreo bibleoteca si celalalte traduceri a lui Naghib Mahfuz.
Cu titlul aparut la editura Polirom,cred ca se rezolva relativ usor, facand comanda pe internet.
Inca o data iti multumesc mult !
O zi cat mai buna!
-
-
SUNT spune:
29 aprilie 2009 | 10:48 am
suna bine.. o sa o citesc si eu cred..