bookblog.ro

Probleme americane

Scris de • 17 October 2018 • in categoria

Titlu: Filiera de la miezul nopții
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2018
Traducere:
Numar pagini: 464
ISBN: 978-606-400-401-7
Cumpara cartea

„— Morfina se folosește din 1805. Seringa hipodermică datează din 1851. O combinație excelentă, apărută la timp pentru Războiul de Secesiune, în urma căruia au rămas sute de mii de dependenți. A urmat Primul Război Mondial, cu aceleași consecințe. În anii 1920, erau la propriu milioane de dependenți. .”

Despre Lee Child am mai scris pentru Bookblog, așa că nu am să mai amintesc despre biografia lui. În schimb, încep cu o veste bună pentru fanii eroului romanelor lui Lee Child: se pare că Tom Cruise n-a prea fost pe gustul nimănui în rolul uriașului de 1,95, așa că se vorbește de un serial cu un alt actor. Mult mai înalt. Să fie într-un ceas bun, eu unul nu văd sensul corectitudinii politice în astfel de chestii, adică pitici în rol de uriași, femei în roluri de bărbați sau chinezi și negri pe post de cavaleri ai Mesei Rotunde. Mai rămâne ca în Vikingii să apară asiatici sau piei roșii, ca să nu neglijăm rasele. În fine, despre altceva este de fapt discuția de aici, așa că nu mai divaghez.

Face ce face Lee Child și dezgroapă câte o poveste din aceasta cutremurătoare, oribilă chiar, uneori, de-ți stă mintea-n loc de ce poate scorni. Din 1997 și până în 2018, Lee Child a publicat cam o carte pe an cu Jack Reacher, plus niște povestiri. Editura Trei a făcut o mutare de geniu când a achiziționat drepturile de publicare a seriei, care fusese la un moment dat abordată de Humanitas, apoi de Litera. Așa că acum, la noi, apar cam două volume pe an și suntem în grafic cu recuperările (tocmai a apărut primul volum al seriei, Capcana Margrave, pe numele său original, Killing Floor, în care, țineți-vă bine, Jack Reacher povestește întâmplările la persoana întâi).

Eu zic, deci, să-i dăm bătaie. Jack Reacher este un fost polițist militar, pensionat cu gradul de maior, care are la active nenumărate realizări, medalii, concursuri câștigate și camarazi (care au greșit) băgați de el la zdup. Șefilor săi nu le-au plăcut metodele sale, poate și pentru că a îndoit o masă de fier cu capul unuia dintre șefi, așa că i s-a oferit posibilitatea să se pensioneze pe la vreo patruzeci și ceva de ani. Iar de atunci cutreieră Statele Unite ale Americii în lung și-n lat, nestatornic, fără nimic al său, decât hainele de pe el și periuța de dinți (iar atunci când i s-au murdărit hainele, și-a cumpărat altele și de cele vechi s-a debarasat la primul coș de gunoi întâlnit în cale).

Curiozitatea înnăscută și un bizar simț al datoriei și onoarei îl fac să intre însă în niște belele mari cât casa, din care mă și mir c-a scăpat de atâtea ori teafăr. În volumul de față coboară dintr-un autobuz, care-l ducea spre nicăieri, într-un orășel uitat de lume, unde zărește, în vitrina unui magazin de amanet, un inel pe care-l poartă doar absolvenții Academiei Militare Americane de la West Point, pe care, bineînțeles, și Reacher a absolvit-o. Cum știe că această academie e motiv de mândrie pentru oricine și că nimeni n-ar renunța de bunăvoie la un asemenea trofeu, decide să plece pe urmele celui care a renunțat la inel. Iar de aici... De aici ajunge foarte departe, trecând pe la o gașcă de motocicliști slinoși, pe care-i lasă lați în fața unui bar, apoi la un mare mahăr spălător de bani (și de haine, căci posedă o spălătorie în Rapid City), pe urmele căruia se află de mult timp o detectivă zeloasă, dar și un fost agent FBI pensionat, aflat acum la o a doua carieră, pe post de detectiv particular specializat în găsirea persoanelor dispărute, apoi, mult mai departe, în ținuturile înalte și pustii ale statului Wyoming, unde până la cel mai apropiat vecin trebuie să străbați multe zeci de kilometri.

Cazul este complex și extrem de întortocheat și nu vreau să dau spoilere povestindu-vă prea multe despre el. Este o poveste despre două dintre marile probleme ale Americii, de unde vine și titlul recenziei: drogurile (și, implicit, dependenții) și veteranii trimiși să-și apere țara peste mări și țări (unde-s bogății, firește, că doar n-ar fi trimiși să elimine corupția din România), dar de care, întorși acasă, răniți și traumatizați, nu se mai îngrijește nimeni, nici măcar armata.

Multă tristețe, suferință și amărăciune s-au strâns în viețile personajelor acestui volum. Dependenții, cu sau fără voia lor, nu duc viață ușoară pe nicăieri, de orice natură ar fi dependența lor, că e față de alcool, tutun, droguri, calmante sau mai știu eu ce. Mărturie poate depune chiar și Jack Reacher, martor al uneia dintre cele mai triste povești din viața lui. Dar cum rămâne un erou neînfricat și dârz, ale cărui încăpățânare, determinare și curiozitate frizează inconștiența (sau nebunia, aș putea spune, exagerând un pic), în goana lui după aflarea adevărului și rezolvarea enigmei, nu vă rămâne decât să aflați care e drumul până la rezolvare. Vă las în compania uneia dintre cele mai lente, dar și mai antrenante povești cu Jack Reacher de până acum: Filiera de la miezul nopții.

  • Plusuri

    Poveste ingenioasă, multe răsturnări de situație, o anumită melancolie și multe deducții și întrebări care-și găsesc răspunsurile abia la final. Perseverând, se pot muta munții din loc. Cu voință, chiar și cei mai îndărătnici oameni, de la care majoritatea nu s-ar mai aștepta să se vindece de metehne, se pot vindeca.

  • Minusuri

    Cam anevoioasă înaintarea pe alocuri și mult mai puțină acțiune față de ce ne-a obișnuit până acum Lee Child. Povestea este încă atât de ingenioasă și atât de minuțios construită, încât, la final, nu-ți rămâne decât să exclami: „Oau, câtă imaginație!”

  • Recomandari

    Celor care apreciază o poveste incomodă pe alocuri, dar plină de miez și de imaginație. Tristă de multe ori, te face adesea să cazi pe gânduri ca să meditezi la ce-o fi în neregulă cu lumea asta.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro