bookblog.ro

Femeia între ziduri

Scris de • 14 March 2011 • in categoria

Titlu: Provizorat
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2010
Numar pagini: 448
ISBN: 978-973-46-1702-9


Anii ’80, sec. XX, R.S. România...


Aşa cum sugerează primul capitol al romanului, subintitulat L’Air du Temps, Provizorat ne delectează cu un epic de atmosferă şi abia în al doilea rând este perceput ca un roman de dragoste provizorie. Letiţia Arcan, personajul central, îşi urmăreşte tinereţea în curgere, pe care şi-o iroseşte pe doi bărbaţi, ambii nesatisfăcători, şi între zidurile unei Clădiri ce îi este sediu de redacţie. Cu pseudonimul Lelia Arcaşu, Letiţia semnează articole literare şi poate îşi va consacra romanul pe care îl va fi terminat după ce s-a hrănit cu hălci de viaţă înghiţite pe nerăsuflate. Uşor indiferentă, uşor prea concentrată pe sine însăşi şi nu în ultimul rând deţinătoarea unei rezerve de voyeurism auctorial care o face să-şi transforme colegii de serviciu în personaje, Letiţia-Lelia este un personaj amplu desfăşurat între paginile cărţii. Ea este subiacentă ca tipologie femeii intelectuale din deceniul nouă al secolului trecut din România. O femeie-scriitor care se teme să scrie ce ar intenţiona de fapt, pentru că este cenzurată şi supravegheetă la mai multe niveluri.

Letiţia se teme în primul rând de trecutul său. Nu are un dosar bun deoarece tatăl său a fost deţinut politic, iar unchiul său secretar de stat în Guvernul Antonescu. Un trecut susceptibil însemna în epocă o piatră de moară psihologică şi morală. În al doilea rând, se teme de propriul ei bărbat. Este căsătorită cu Petru Arcan, universitar ambiţios, care din cauză că suportă şicane profesionale legate de teza sa de doctorat şi nici nu poate pleca în străinătate ca să predea la o universitate pe perioadă determinată, nutreşte multe resentimente împotriva ei. Îi reproşează că datorită dosarului Letiţiei în calitatea acesteia de soţie, cariera lui este garată pe o linie moartă. O dispreţuieşte, dar este totodată atras de ea, ceea ce face cuplul să se regăsescă doar în timpul actului erotic, plăcut pentru ambii. Din cauza însingurării din cuplu, Letiţia începe o relaţie paralelă, adulterină, cu Sorin, colegul de la serviciu. Acum ea dezvoltă o a treia frică, apoi cercul se lărgeşte cu o a patra. Este continuu timorată să nu se afle de legătura ei, nici la birou, nici acasă, căci bârfa era de vremea aceea o instituţie în sine. Apoi, stă mereu la pândă să-şi supravegheze fertilitatea căci în epocă nu avea mijloace contraceptive moderne iar un avort era strict interzis în urma funcţionării unei legi supraintitulate ,,a decreţeilor’’. Toate aceste temeri se căptuşesc în angoasa enormă care este însăşi frica de sistem. Letiţia nu se poate încrede în nimeni, ajunge să-l bănuiască de nesinceritate şi pe Sorin, fapt ce se dovedeşte justificat.

Letiţia este un animal calin, fragil, de cameră. Evoluează în spaţii închise, alege claustrarea autoimpusă. Ea este surprinsă ca personaj în biroul din Clădire, în apartamentul conjugal, în garsoniera întâlnirilor cu Sorin sau în autobuze. Ea nu respiră niciodată en plein air. Alege semiumbra. Însetată de iubire, de sinceritate şi de încredere ea îşi mărturiseşte sieşi că satisfacerea nevoii de încredere este ceea ce caută în relaţia cu Sorin. La început, relaţia cu el este un fel proiect afectiv provizoriu. Dar anii trec şi Letiţia constată că trupul ei se ofileşte uşor-uşor, iar provizoratul se perpetuează până la a deveni un definitiv. Sugestia cărţii este că în starea de insecuritate, de bănuială şi de făţărnicie, în comunism, omul ajungea la limita alienării. Oriunde ar fi vrut să-şi strige frustrarea, Letiţia întâmpina ziduri. Când oricine îţi putea deveni un iago ori un denunţător cu faţă glumeaţă. Letiţia nu îşi pierde minţile, ea alege să facă nişte compromisuri afective, trupeşti, niciodată ideologice şi să răzbească. Lingându-şi rana ieşirii din provizoratul cu Sorin, sub spectrul unui avort ce va urma să-l facă, Letiţia ne este înfăţişată în scena finală într-un autobuz care o transportă înainte, târâş-grăpiş, spre un viitor incert, dar totuşi un viitor. Provizoratul unei relaţii amoroase s-a încheiat, iar aceasta n-a fost niciodată satisfăcătoare:

,,Iubirea noastră plimbată prin paturi străine, ascunsă de tăceri şi minciuni, tracasată de bănuieli reciproce şi dorinţe mereu amânate, de obişnuinţă şi resentimente, sub ochii femeilor şi bărbaţilor care ne pândesc. Vorbim mereu în şoaptă, cu urechea lipită de uşă...’’

Cu nevoia de încredere mai degrabă amputată decât satisfăcută, Letiţia a parcurs provizoratul iubirilor ei incerte, a răzbit prin purgatoriile concentrice ale fricii, într-un deceniu în care până şi relaţiile amoroase erau cenzurate. O tinereţe pândită, confiscată, mai provizorie ca niciodată, acesta este maximum-ul pe care l-a putut obţine.

  • Plusuri

    Citim un roman de mare introspecţie şi analiză a erosului în vreme de ciumă ideologică.

  • Recomandari

    Tuturor celor care vor să fie la curent cu evoluţia prozei contemporane.

Categorie: | Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro