Rating:

Gen: dramatic

Specie: dramă (dramă de idei)

Tema: Tema operei este reprezentată de criza de conștiință a protagonistului survenită în urma unui conflict desfășurat în planul ideilor absolute. Personajul principal încearcă din răsputeri și în zadar să le aplice în realitatea concretă, deși aceste idei sunt menite să rămână în planul ideatic, și nu în cel real. Eroul se condamnă astfel la un destin nefericit,  cauzat de luciditatea prin care acesta îşi asumă eşecurile, precum și de refuzul oricărei soluții tangibile. El refuză să abandoneze lumea ideilor pure, ignorând imposibilitatea aplicării conceptului utopic de dreptate absolută în societate.

Ideea centrală: Asemeni modului în care se petrec lucrurile când cineva vede ielele dansând, când mintea umană percepe ideea absolutului și dorește concretizarea ei, soarta omului este pecetluită. Asemeni unui blestem, cel ce aspiră către absolut va trăi de-a lungul întregii sale existențe drama neîmplinirii, a căutării imposibilului. Finalul unei astfel de existențe va fi, așadar, mereu, unul tragic.

Problematică: „Jocul ielelor” tratează problema intelectualului excepțional, autentic, de o mare forță morală. Acesta are și o latură autodistructivă, fiind intransigent și intens preocupat de un ideal intangibil: concretizarea ideii de dreptate absolută în societate. Păstrarea conștiintei imaculate devine imposibilă în contextul unei realități sociale nepregătite.

Subiect: Gelu Ruscanu, protagonistul operei, este director al ziarului „Dreptatea socială”, fiind, de asemenea, un pasionat susținător al ideii de dreptate absolută. Este chiar poreclit „Saint-Just”, ceea ce înseamnă „Sfântul Dreptate”. În cadrul acestei publicații, el lansează o campanie de presă împotriva lui Șerban Saru-Șinești (ministrul justiției), un asasin care, în mod normal, nu ar fi avut dreptul să ocupe această funcție.

Gelu Ruscanu deține o dovadă, și anume, o scrisoare de dragoste pe care i-o trimisese Maria Șinești (soția ministrului și fosta iubită a lui Gelu). În scrisoarea respectivă, femeia menționa că soțul ei a ucis o bătrână bogată (doamna Manitti) în urmă cu șapte sau opt ani. Apoi, el a distrus testamentul acesteia, rămânând posesorul a un milion de lei în aur.

Gelu dorește să publice scrisoarea pentru a-l demasca pe criminal. Maria află și încearca să-și determine soțul să demisioneze. Acesta, însă, având o slăbiciune pentru putere, nu se lasă înduplecat, căutând alte modalități de a evita campania lui Ruscanu. El o trimite la redacție pe Irena (mătușa lui Gelu Ruscanu), care îi dezvăluie că Grigore Ruscanu, tatăl lui Gelu (mare avocat si om politic), delapidase o sumă de bani pentru a-și acoperi datoria la jocul de cărți. Șinești (pe atunci, secretarul lui Ruscanu) plătise totul din bani proprii, pentru a salva onoarea omului, care, de altfel, a și încetat din viață la scurt timp după aceea. El așteptase ca Irena să-i restituie banii, alegând să păstreze cele petrecute sub tăcere. Deși este șocat, Gelu rămâne de neclintit în decizia sa de a contribui la înfăptuirea dreptății. Tot ce face este să-și amâne decizia cu o zi.

Văzând că nu reușise să obțină ceea ce urmărea, Șerban Saru-Șinești vizitează redacția în persoană. El îi arată lui Gelu Ruscanu scrisoarea tatălui său (păstrată de fostul secretar), în care declara că se va sinucide. Vestea că tatăl său nu murise într-un accident de vânătoare, ci se împușcase cu revolverul adus de iubita lui, îl șochează nespus pe protagonist. Trauma este atât de puternică încât tânărul urmează întocmai pașii tatălui său: când Maria Șinești îl vizitează la redacție, Gelu Ruscanu se sinucide cu revolverul adus de ea.

Personaje: Gelu Ruscanu, directorul ziarului socialist, Fr. Praida, Penciulescu D., Sache Dumitrescu, Dașcu Mitică, M. Vasiliu, Toma, Petre Boruga, Elena Boruga, Irena Romescu, responsabilul (Kiriac), Șerban Saru-Sinești, Maria Sinești, Naciano, agentul secret, primul gardian, al doilea gardian, crainicul.

Moduri de expunere: dialogul (replicile personajelor)

Conflict: Conflictul dramei este unul interior, definindu-se drept un conflict ideatic.

Victima acestui conflict este Gelu Ruscanu, intelectual, director al ziarului „Dreptatea socială”. Asemeni altor personaje create de Camil Petrescu (Ștefan Gheorghidiu, Andrei Pietraru, Ladima), Gelu este un căutător al absolutului. Esența conflictului este reprezentată de incompatibilitatea dintre idealul protagonistului (dreptatea absolută) și aplicarea lui în realitatea concretă. Conștiința lui Gelu Ruscanu este bântuită de revelațiile ce intensifică drama interioară a personajului.

Particularităţi: La baza dramei „Jocul ielelor” stau cunoscutele mituri specifice lui Camil Petrescu: cel al jocului ielelor și cel al patului procustian. Într-o notă plasată alături de lista personajelor, autorul arată intenția sa de a defini opera drept o „dramă a absolutului”.

Conform mitului ielelor, acestea sunt niște fecioare care apar noaptea în locuri pustii, dansând în horă (cu mișcări circulare). Deși sunt foarte atrăgătoare, ielele nu au milă, răzbunându-se  pe cel care le vede, schilodindu-l. În drama de față, cel care „vede” ideile și ține la ele este și el pedepsit. Semnificațiile acestui mit se aplică, așadar, omului modern, tulburat de neliniști și contradicții interioare, aflat în perpetuă căutare a sensului existenței.

Compoziție: Opera este alcătuită din trei acte (însumând 12 tablouri), de-a lungul cărora se dezvoltă un conflict bine conturat și rezolvat prin moartea protagonistului. Acțiunea este complexă și are loc în București, la redacția ziarului „Dreptatea socială” în luna mai a anului 1914.

Citate relevante: „A avut trufia să judece totul... S-a depărtat de cei asemeni lui, care erau singurul lui sprijin...Era prea inteligent ca să accepte lumea așa cum este, dar nu destul de inteligent pentru ceea ce voia el. Pentru ceea ce năzuia el să înțeleagă, nici o minte omenească nu a fost suficientă până azi... L-a pierdut orgoliul lui nemăsurat...”

„Gelu este un bărbat ca de 27 - 28 de ani, de o frumusețe mai curând feminină, cu un soi de melancolie în privire, chiar când face acte de energie. Are nervozitatea instabilă a animalelor de  rasă. Privește totdeauna drept în ochi pe cel cu care vorbește, și asta-i dă o autoritate deosebită. Destul de elegant îmbrăcat, deși fără preocupări anume.”

„Ah, între inima ta și inima mea simt mereu, mereu, lama rece a minții tale...”

„Dar tocmai asta e... Cine a văzut ideile devine neom, ce vrei?... Trece flăcăul prin pădure, aude o muzică nepământească și vede în luminiș, în lumina lunii, ielele goale și despletite, jucând hora. Rămâne înmărmurit, pironit pământului, cu ochii la ele. Ele dispar, și el rămâne neom. Ori cu fața strâmbă, ori cu piciorul paralizat, ori cu mintea aiurea. Sau, mai rar, cu nostalgia absolutului (...) Așa sunt ielele... pedepsesc...”

Mai multe detalii despre această operă, dar și ajutor pentru examenul de Bacalaureat găsești accesând site-ul liceunet.ro sau Bacalaureat 2016.