bookblog.ro

„Roșcovanul” – nu toate bărbile roșii au ceva de spus

Scris de • 10 February 2017 • in categoria

Titlu: Roșcovanul
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2016
Numar pagini: 336
ISBN: 978-606-33-0866-6
Cumpara cartea

Poate nu e timp să iei viitorul în piept. Se spune că există bunătate în fiecare om. Trebuie doar să le dai o șansă. Și un șut zdravăn în cur.

Fără alte prezentări, aceasta e morala lui Sebastian Dangerfield, un irlandez crescut în America, reîntors în țara natală după al doilea război mondial, mereu nefericit, leneș, misogin și cu un apetit uriaș pentru spirtoase. Nu crede în nimeni, caută aventuri seară de seară, mai ridică palma dacă îl enervezi prea tare și bântuie în jurul facultății Trinity College, încercând de o veșnicie să-și ia examenele în calitate de student la Drept (ce s-ar fi bucurat el să fie scutit de licență!!!). În orice caz, are o mândră barbă roșie, de aici și titlul romanului, și se întreține în conversații fruste cu amicul său, O’Keefe, un filolog ratat, virgin și bătrâior. Nu-i ăsta un cuplu literar adorabil?

Debutul spectaculos al lui J.P.Donleavy

Roșcovanul e totuși un roman de succes, s-a vândut în 45 de milioane de exemplare în toată lumea și a fost inclus de Modern Library în lista 100 Best Novels of the 20th Century (ce-i drept ocupă locul 99). Johnny Depp și Dorothy Parker sunt câțiva dintre admiratorii acestui roman și personajul principal a devenit chiar subiectul unui blues, interpretat de Geoff Muldaur (îl poți asculta mai jos). Sincer, melodia e mai atractivă decât romanul însuși, mai misterioasă și mai ritmată. Roșcovanul e înconjurat de o aură de exotism, a fost publicat în 1955 în Franța, în același an și la aceeași editura (Olympia Press) ca „Lolita”, de asemenea a fost interzis în Irlanda și în State din considerente morale. Roșcovanul a fost considerat prea obscen pentru publicul larg, dar știm cu toții din experiență că nu există nimic prea murdar care să nu ne intereseze, cititorii au mereu nevoie de fraze îndrăznețe și de experiențe mediate. Nu în ultimul rând, Roșcovanul e un roman de debut și asta nu se simte absolut deloc în timpul lecturii, e un text matur, viclean și oricât ar fi de respingător, nu e lipsit de stil.

Din acest punct e vedere, J.P.Donleavy a ales momentul potrivit pentru a se lansa în lumea literară: deși acțiunea e repetitivă, iar personajele nu se fac deloc simpatice, tonul scriiturii e agresiv, rafinat și profund influențat de tehnica narativă a lui James Joyce. Fluxul conștiinței, un narator fugitiv acoperit de vocea interioară a personajului principal, poezioarele triste inserate în momente-cheie…totul indică un roman echilibrat și scris cu multă grijă.

Femei, femei…e lumea plină de nebune

Dacă vă mai amintiți de melodia lui Mărgineanu, atunci sunteți pe drumul cel bun, îl puteți înțelege cât de cât pe Sebastian Dangerfield. Pentru el e perfect natural ca după ce seduce, după ce face promisiuni false, după ce rănește (fizic și emoțional), să fie primit în brațele fostei iubite cu aceeași pasiune violentă. Personajul nu dispune de niciun fel de inteligență emoțională, e egoist, crud și condus de ocazionale duioșii erotice. E oribil să citești cronica brutală a tuturor inimilor pe care le frânge Sebastian: e nedrept și incredibil de monoton. Sebastian e un cuceritor ridicol, ponosit, mereu jucând pe cartea neajutorării pentru ca apoi să se piardă în ceață. O’Keefe nu are același succes, dar își dorește cu ardoare să fie în poziția prietenului său. Romanul e neiertător cu femeile și nu emite judecăți de valoare în privința atitudinii expeditive a lui Sebastian, dimpotrivă... aproape te face să crezi că toată inconsecvența asta delirantă e semnul unei suferințe sublime. Deschideți ochii bine, e pur și simplu indiferența unui bărbat egoist, pierdut în spațiu.

Alternativă la Joyce

Dacă nu ai chef de „Ulise”, dar vrei să faci o incursiune intimă în mintea unui personaj tulburat, Roșcovanul e o alegere contradictorie: are profunzime psihologică, dar pare că niciodată nu acordă prioritate binelui, acțiunii, iubirii sau schimbării, e un marasm continuu de greșeli și epuizări.

  • Plusuri

    Dialoguri fruste, oneste și pasaje aproape cinematografice.

  • Minusuri

    Un text cu o evoluție greoaie, episoade repetitive, personaje ostile.

  • Recomandari

    Clar, nu-i o lectură de weekend. Pentru toții pasionanții de Irlanda, pentru admiratorii Modern Library, pentru roșcații cu inima de piatră, pentru fanii lui Johnny Depp și pentru cei care apreciază un pahar de tărie dis de dimineață. Cheers!

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro