bookblog.ro

Sabia lui Attila

Scris de • 6 December 2009 • in categoria

Titlu: Sabia lui Attila
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2009
Traducere:
Numar pagini: 534
ISBN: 978-973-724-231-0

Iată o sitiuatie cel puţin ciudată: am citit o carte despre care nu pot spune că are vreo valoare literară nemaipomenită- până la urmă este un roman istoric, despre un moment din viaţa Imperiului Roman care, după ştiinţa mea, nu se încadrează la "cel mai des amintite". Mai mult, nici nu pot spune că mi-a plăcut foarte mult: efectul acţiunii care nu e legată de război păleşte în faţa descrierilor kilometrice ale bătăliilor, ale armamentului, ale taberelor militare, hainelor şi tacticilor de luptă .

Prin urmare, mai mult decât un simplu roman istoric, eu am rămas cu impresia că Sabia lui Attila este un roman de război. Ceea ce, să fim serioşi, fiind o reprezentantă a sexului feminin, era puţin probabil să îmi placă. Şi chiar aşa s-a întâmplat- mai ales că mulţi istorici sunt de părere că bătălia descrisă, cea de la Chalons (Campi Catalaunici) din 451 d. Hr. a fost un carnagiu în adevăratul sens al cuvântului. Întrebarea care se pune automat este deci: de ce patru stele?

Pentru că nu pot trece cu vederea volumul de muncă pe care îmi închipui că l-a depus autorul, ca de altfel nici efortul acestuia. Sabia lui Attila nu este o carte uşor de citit deci bănuiesc că nu a fost nici uşor de scris. La care se adaugă faptul că îmi place când un autor se documentează intens pntru cartea lui. Arată interes faţă de cititor şi pasiune pentru subiectul tratat. Şi când îţi place atât de mult ceea ce faci, părerea mea este că nu are cum să iasă ceva prost.

Că să vă introduc puţin în lumea cărţii o să vă spun că ea porneşte de la un schimb de ostatici, foarte la modă în Imperiul Roman: două popoare aliate îşi trimiteau unul altuia de obicei prinţii moştenitori la tron. În acest fel erau siguri că nici unul nu îşi va încălca angajamentul, pentru că nu va risca să îi fie omorât moştenitorul. Aceeaşi a fost situaţia şi cu Flavius Aetius, fiul unui general roman, şi Attila, al doilea nepot al regelui hunilor, Rugila.

Cei doi au trăit printre militarii care curând aveau să devină rivali, au deprins stilul de viaţă şi tacticile de luptă, au învăţat limba şi cultura- ce-i drept, Aetius mai mult decât barbarul Attila. După 42 de ani, la mult timp după acest schimb, Flavius Aetius era cel mai influent om din Imperiul Roman de Apus, General Suprem al Legiunilor şi teroarea popoarelor barbare. Attila, pe de altă parte, era conducătorul celui mai de demut popor barbar, un imperiu în expansiune şi o ameninţare serioasă la adresa Imperiului Roman.

Sabia lui Attila este despre relaţia dintre cei doi rivali şi despre lupta decisivă care s-a dat între ei pe Câmpiile Catalaunice, în anul 451 d.Hr.. Un carnagiu, o desfăşurare incredibilă de forţe, o victorie aproape numai teoretică a Imperiului Roman, dacă luăm în considerare pierderile relativ egale suferite de cele două părţi. Insă în final oprirea expansiunii hunilor de către romanul crescut în acelaşi spirit cu al poporului pe care l-a învins.

Va las cu un citat din filosoful Damascius, care povesteste ce a auzit despre batalia de la Chalons: "no one survived except only the leaders on either side and a few followers: but the ghosts of those who fell continued the struggle for three whole days and nights as violently as if they had been alive; the clash of their arms was clearly audible".

    Categorie: | Autor: | Editura:

    Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. Pingback: Sabia lui Attila | Uni Ego

    2. Balin Feri spune:

      Nu ştiu ce valoare istorică poate avea cartea, dar dacă se întâmplă să semene măcar de departe cu filmul Attila, the Hun , atunci este la ani lumina de adevărul istoric. Mă rog, dacă relatările istorice se reduc la înşiruirea armamentului ( erau destul de puţine pe vremea aia) şi la prezentarea unor situaţii politice teoretice, atunci nu a avut nevoie de documentare prea multă domnul autor…
      În orice caz pe mine (încă) mă surprinde că în toate manualele şi în toate tratatele Aetius este considerat învângător în lupta de la Câmpiile Catalunice (451) cu toate că în următorul an, 452, Attila a cucerit Aquilea şi a ajuns la porţile romei fără ca cineva să fi încercat măcar să-l oprească. Aşadar Aetius a învins şi de bucurie s-a volatilizat cu întreaga sa oştire. Mai mult decât atât, Attila putea cuceri şi Roma, dar ca urmare a unui vis premonitoriu, dar mai ales a discuţiei avute cu Papa Leo I, a ales să cruţe oraşul în care şi-a petrecut o importantă parte a tinereţii.
      Partea şi mai interesantă este că potrivit ultimelor documente descoperite bătălia de la Catalunia nici nu a avut loc. După ce oştirile s-au aliniat cei doi conducători au purtat o discuţie şi au preferat să se retragă fără luptă pe motiv că pierzând aproximativ 12.000 de războinici atât romanii cât şi hunii, nici unul din ei nu ar mai fi fost o mare putere militară în Europa secolului V.

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro