bookblog.ro

Seniorii Războiului

Scris de • 11 June 2010 • in categoria

Titlu: Seniorii Războiului
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 1975
Traducere:
Numar pagini: 214

"Seniorii războiului" (titlu original: Les Seigneurs de la Guerre) al lui Gerard Klein a fost publicat la noi la 4 ani după apariţia ediţiei în franceză, la editura Univers având traducerea şi prefaţa semnată de Vladimir Colin. Despre prefaţă o să detaliez puţin mai încolo, deoarece unele idei sunt încă foarte actuale, deşi au trecut 35 de ani de la apariţia sa în cadrul volumului (1975).

Recomandat şi etichetat drept "clasic" de către un amic, am citit romanul pe nerăsuflate şi am fost suprins mult mai plăcut decât mă aşteptam.

George Corson este doar unul din numeroşii soldaţi care iau parte la războiul dintre Pământ şi Uria, război care pare interminabil. Puterile Solare decid să trimită pe Uria o misiune specială la bordul unei nave alături de cea mai periculoasă armă cunoscută vreodată de pământeni: un Monstru, o creatură agresivă care putea face mici saluri înapoi în timp, fiind în acest fel aproape imposibil de ucis. Misiunea eşuează iar George se trezeşte pe o planetă străină doar alături de Monstrul a cărui scop era de a distruge civilizaţia urienilor şi de a aduce mult aşteptata victorie pentru pământeni.

Încă de la primul contact cu planeta considerată inamică, suprizele nu încetează să apară pentru Corson. Vegetaţia planetei trebuia să-i fie ostilă, iar acesta este primul semn că ceva nu este în concordanţă cu instrucţiunile primite: "ierburile trebuiau să fie tari şi tăioase. Uria era o lume ostilă, primejdioasă. Conform instrucţiunilor, ierburile fragede trebuiau să însemne o capcană."

Corson va afla în curând că Monstrul nu făcuse un salt doar de câteva secunde ci de câteva milenii şi îl teleportase într-o societate în care războiul pe care îl purtase şi care îi definise existenţa era de mult uitat, iar singurele sale abilităţi - legate de arta războiului - nu aveau aparent nici o însemnătate în această lume. Corson va avea parte de o călătorie năucitoare de-a lungul timpului încercând să se descopere pe sine şi să afle răspunsuri la întrebări care frământă omenirea de la începuturi.

Ce anume ne-ar determina să catalogăm "Seniorii războiului" drept un clasic al literaturii SF? Cred că este vorba în principal de puterea de anticipaţie a autorului. Am regăsit în "aici teme şi motive din filme SF de referinţă pentru sfârşitul secolului XX: călătoria în timp, realitatea artificială (The Matrix - "poate că suntem întinşi într-o criptă, legaţi printr-o mulţime de electrozi de o maşină şi credem că trăim tot ce trăim" spune Corson la găsirea unui mausoleu plin cu trupuri aflate în viaţă, dar lipsite de conştiinţă), manipularea realităţii (Dark City).

De fiecare dată când aveam impresia că am înţeles încotro se îndreaptă acţiunea romanului, realizam că de fapt m-am înşelat, iar odată cu răspunsul la unele enigme, apar inevitabil alte întrebări şi cred că scopul într-un final nu este acela de a oferi răspunsuri ci acela de a oferi o lectură "pe marginea căreia se poate visa şi medita" (V. Colin). Romanul e naiv pe alocuri, însă sincer (urienii sunt nişte fiinţe asemănătoare păsărilor, cu cioc şi pene; autorul revine de multe ori asupra unor elemente/fapte care au fost explicate deja pentru a da noi detalii, a introduce noi informaţii care să aducă logică în desfăşurarea acţiunii şi să explice unele fapte ale personajelor), iar Klein abordează cu nonşalanţă subiecte mari: războiul, pacea, natura umană, locul omului în univers, nemurirea, universurile paralele, dragostea etc. Stilul este alert, elementele SF şi ideile abundă, accentul fiind pus pe acţiune, pe aventurile şi faptele lui Corson. De la oraşe ciudate, animale extraterestre, civilizaţii bizare, arme puternice, la intrigi politice, războaie duse la limita timpului şi a realităţii, romanul are toate ingredientele necesare pentru a atrage orice impătimit al genului (şi nu numai).

Unul din elementele mele preferate este oraşul Dyoto care se înscrie în tiparul  oarecum clasic al oraşelor SF: legi ale fizicii date peste cap sau greu de înţeles de cineva de pe Terra: "Dyoto (") o uriaşă piramidă a cărei bază plutea în văzduh", "un fluviu dublu ţâşnea vertical din sol", "exemplu de urbanism întemeiat pe antigravitaţie şi pătruns de o concepţie mai curând anarhică asupra societăţii". Toţi locuitorii oraşului puteau să prevadă viitorul cu până la două minute, de aici rezultând şi unele reguli de circulaţie mai bizare.

Descrierile sunt în cele mai multe cazuri succinte, numeroase elemente din lumea creată de Klein fiind mai mult sugerate, imaginaţia cititorului fiind responsabilă cu detalierea lor.

Şi cum tot pomeneam de prefaţa lui Vladimir Colin, iată paragraful de început: "Într-o vreme în care radioul şi televiziunea, cinematograful şi benzile desenate se întrec în a împuţina în întreaga lume numărul "consumatorilor de carte", două genuri literare par să-şi menţină vitalitatea şi să solicite în continuare atenţia publicului: literatura poliţistă şi cea de anticipaţie." Ce e diferit în 2010 în comparaţie cu 1975? A mai apărut Internetul în ecuaţie şi cam atât. Deşi nu sunt neaparat de acord cu această afirmaţie, nu pot să nu remarc faptul că teama asta în legătură cu numărul cititorilor  care scade constant exista şi acum mai bine de 35 de ani. Ei bine, lumea încă nu a abandonat cititul cărţilor şi nici nu o să o facă prea curând. Lectura, deşi supusă unor transformări diverse va fi subiect de discuţie şi pentru următoarele decade. V. Colin acuza de asemenea atitudinea cititorului "avizat", "obişnuit să creadă în continuare că literatura de science-fiction e de fapt o subliteratură, nevrednică să i se acorde atenţie". Nici din punctul acesta de vedere nu s-au schimbat foarte multe deşi "anticipaţia şi-a anexat într-adevăr, de la romanul tradiţional de aventuri şi până la fresca socială, de la utopia filozofică la parabolă, de la satiră la mit, o varietate de modalităţi literare pe care le tratează cu ajutorul unei game de mijloace mergând până la naraţiunea realistă până la suprarealism, de la forme tradiţionale până la cele mai recente experimente de avantgardă".

Tot referitor la literatura de anticipaţie Vladimir Colin mai afirma că "ea reflectă mentalitatea omului contemporan confruntat cu realităţi fără precedent - revoluţia socială, ştiinţifică, informaţională - a omului aflat ăn pragul erei cosmice şi care, renunţând la tenace prejudecăţi antropomorfe, e tot mai preocupat de locul lui în univers."

"Seniorii războiului" este un volum care oferă numeroase teme de discuţie şi care a trecut testul timpului prin prisma ideilor expuse. "De ce eu? se întrebă Corson, apucând din nou pe drumul viitorului."

 

    Categorie: | Autor: | Editura:

    Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

    1. neagu mircea spune:

      este o carte scrisa inteligent, de exceptie pentru amatorii de SF. Cred ca Issac Asimov ar fi fost mandru de un asemenea prieten !

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro