bookblog.ro

Sesizarea unor amănunte

Scris de • 4 March 2013 • in categoria

Titlu: Pășunile Raiului
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 246
ISBN: 978-973-46-3332-6
Cumpara cartea

„Ciudat lucru mai e şi ăsta, să cunoşti. Nu-i nimic altceva decât sesizarea unor amănunte. Sunt minţi care văd departe, şi altele care văd numai la doi paşi. Eu n-am fost niciodată în stare să văd lucrurile din preajma mea.”

Cumpără titlul în engleză

Probabil că aţi citit sau aţi auzit despre dezvăluirea Academiei Suedeze de la începutul acestui an, conform căreia lui John Steinbeck i s-a acordat Premiul Nobel în 1962 cam cu jumătate de gură. Dacă îi citiserăţi deja măcar un volum, probabil că nu v-a afectat. Din câte am observat, comentariile apărute pe site-urile ziarelor care au publicat ştirea pun sub semnul întrebării diverse alte alegeri ale Academiei Suedeze, mai degrabă decât talentul lui Steinbeck.

Acestea fiind zise, m-am apucat de Păşunile Raiului în căutarea unei lecturi adecvate călătoriilor cu autobuzul – o colecţie de povestiri pe care speram să le pot parcurge rapid, fără să-mi bat capul cu firul narativ de acum două sute de pagini. N-am chiar nimerit-o din acest punct de vedere, iar eşecul s-a făcut remarcat chiar de la titlurile povestirilor: „Unu”, „Doi”... Oricum, conexiunile între povestiri nu sunt cronologice, aşa că, de exemplu, în „Opt” sau în „Unsprezece” copilăresc personaje care în „Patru” ajunseseră la maturitate. Ceea ce poate complica serios lectura pentru cei care ţin să reconstituie pentru sine evoluţia personajelor mai des întâlnite.

Volumul, publicat pentru prima oară în 1932, porneşte de la povestea caporalului spaniol din California de Sus, care, spre finalul secolului al XVIII-lea, urmărind o ceată de indieni convertiţi la catolicism, care se hotărâseră că acea nouă credinţă şi munca în carierele de lut impusă odată cu ea nu li se potriveau întru totul, a descoperit o vale cu păşuni înverzite, unde păştea o turmă de căprioare. Numind locul „Las Pasturas del Cielo”, caporalul a visat să se întoarcă pentru a-şi petrece bătrâneţile acolo; ceea ce, având în vedere trecutul său încărcat de asuprirea popoarelor băştinaşe, nu ne-ar fi părut tocmai drept. Aşa că, în mod satisfăcător, personajul o sfârşeşte destul de rău.

Un secol şi ceva mai târziu, fermecătoarea vale adăposteşte vreo douăzeci de ferme, o şcoală, un magazin universal şi un oficiu poştal. Despre una dintre ferme se spune că ar fi blestemată, fiindcă soţia proprietarului a fost internată într-un sanatoriu de boli nervoase, iar fiul a murit de muşcătura unui şarpe luat drept Satana, însă mai ales fiindcă orice aşezare cuviincioasă are nevoie de o casă blestemată, care să menţină încântarea locuitorilor celorlalte case faţă de lipsa acestora de blesteme (până la proba contrarie).

Nu s-ar putea spune că Steinbeck lucrează cu tipologii umane. Conturând pe fragmente viaţa micii aşezări din comitatul Monterey, îşi opreşte atenţia asupra câte unui eveniment comunitar în cadrul căruia anumite personaje îşi scot la iveală ciudăţeniile, dând de înţeles că şi despre cei expediaţi din poveste dintr-o singură frază s-ar putea scoate la iveală cine ştie ce grozăvii.

Astfel, Edward „Shark” Wicks vrea să fie văzut apărând onoarea fiicei sale cu puşca, dar, arestat preventiv în drumul spre unicul ei pretendent, suferă cumplit când trebuie să mărturisească faptul că toate istorioarele lui despre propria avere erau invenţii şi că nu-şi poate plăti cauţiunea; da, este un lăudăros, dar unul destul de înduioşător încât să fie urmat apoi de familie în lumea largă.

Junius Maltby se mută din San Francisco la ţară, descoperind că lenevia cu o carte pe malul râului este starea lui naturală; se însoară din comoditate, îşi duce noua familie către sărăcie pe neobservate, rămâne văduv în timp ce-şi învaţă pe de rost autorul preferat, înscenează arderi pe rug împreună cu fiul şi cu colegii acestuia, dar se întoarce în oraş, la viaţa de birou, îndată ce oamenii de ispravă din Păşunile Raiului încearcă să-i dea fiului haine de pomană.

Raymond Banks, gospodar de seamă, se mândreşte cu prietenul lui ajuns director de închisoare, care îl invită uneori la execuţiile prizonierilor; discuţia cu Bert Munroe, noul vecin, îl face brusc conştient de stările sufleteşti prin care trece probabil un condamnat la moarte, iar noua aversiune faţă de execuţii i se pare o laşitate pe care nu şi-o poate ierta.

Surorile Rosa şi Maria Lopez, rămase orfane, deschid un mic restaurant cu specific spaniol, unde consumatorii sunt răsplătiţi prin favoruri sexuale, fiindcă astfel se pare că revin mai frecvent; în fiecare seară, surorile se aşază în faţa icoanei care le ajută să uite că nu s-au purtat cum se cuvine. Şi aşa mai departe.

  • Plusuri

    Povestirile din „Păşunile Raiului” o iau în tot felul de direcţii, se intersectează şi iar se despart, se termină prea repede – cu vocea unui şofer de autobuz turistic: „Poate vi se pare caraghios, oameni buni, dar eu de fiecare dată cad pe gânduri, şi îmi spun cât de uşor şi liniştit ar putea trăi acolo un om, pe-o palmă de pământ.”

  • Recomandari

    Celor interesaţi de clasicii literaturii americane; celor care ar vrea să citească ceva de Steinbeck, dar nu se încumetă deocamdată la romane; fanilor Steinbeck care au ocolit până acum proza scurtă.

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Ray Inferno spune:

    Referitor la Nobelul acordat lui Steinbeck cred ca discutia este perimata din start. Din punctul meu de vedere l-a meritat din plin. Mai degaraba ar trebui sa ne intrebam daca Mo Yan a meritat acordarea premiului.

    Steinbeck este un autor de exceptie si daca vrei sa-l intelegi in profunzime e bine sa-i citesti intreaga opera. Eu unul sunt fan.

    raspunde

  2. Zina spune:

    Și Nobelul se acordă, în zilele noastre, după rațiuni politice, ce să ne mai întrebăm despre Mo Yan.

    Steinbek este un excepțional observator al firii omenești, pune în evidență particularitățile întâlnite la feluriți indivizi, cu mijloace de expresie care te fac mereu să dorești să mai citești o dată.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro