SF desăvârșit

Titlu: Regii nisipurilor
Rating:

Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2010
Traducere: Laura Bocancios și Ion Doru Brana și Antuza Genescu
Numar pagini: 370
ISBN: 978-606-579-003-2

George R. R. Martin creează șapte lumi diferite în cele șapte povestiri strânse în acest volum. Toate au în comun planete extraterestre și căutări cauzate de zbucium și dorinți, dar și personaje foarte bine conturate în doar câteva pagini. Măiestria scriitorului se vede clar și în proze scurte iar pe alocuri am avut senzația că George doar se juca puțin cu idei și personaje, dar a ieșit ceva bun. E talentat, ce să-i faci...

Nu sunt o cititoare de SF-uri, v-am mai spus asta, cu toate acestea din când în când ajunge în mâinile mele câte o carte aparținând acestui gen. Motivele sunt diverse: o recomandare făcută de un prieten, numele autorului, un clasic al literaturii etc. De această dată a fost evident al doilea motiv.

Și nu am fost dezamăgită, povestirile SF din acest volum s-au ridicat la înălțimea așteptărilor pe care mi le-a creat numele lui George Martin. Ca să fiu mai precisă, aseară am avut coșmaruri și încă se încrețește pielea pe mine când mă uit la carte. Iar toate astea sunt semne bune pentru că lumea imaginată de el (deși terifiantă pe alocuri) m-a prins atât de tare în interiorul ei încât nu m-am putut apăra de pasajele mai dure nici măcar spunându-mi „E doar o carte, e doar o carte...”

Toate povestirile din „Regii nisipurilor” au în comun situarea lor în lumi extra-pământene și prezentarea unor specii diverse de extratereștrii și ne-oameni. Apoi personajele veridic create chiar și în puținul spațiu al unei povestiri sunt mânate de sentimente precum dorința de a călători, curiozitatea, răni sufletești nevindecate și altele asemenea. Vă fac o prezentare generală a lor din două motive: pentru a vă lăsa să le descoperiți singuri farmecul și pentru că vreau să vă spun mai multe despre cea mai bună povestire din acest volum, cea care dă și titlul cărții.

Povestirea „Regii nisipurilor” este de o măiestrie rară în ceea ce privește descrierile, evoluția persoajelor și simbolistica unor scene. Dar au fost pagini crâncene pentru mine deoarece totul devenea din ce în ce mai real și din ce în ce mai terifiant.

În primul rând dacă aveți probleme cu gândacii, veți întâmpina dificultăți de la început cu povestirea asta deoarece regii nisipurilor sunt niște insecte (mă rog, personajele din carte tot pretind că sunt mai mult decât atât, dar se comportă ca niște insecte, arată ca niște insecte = sunt niște insecte ). Numai că gângăniile sunt ceva mai inteligente: stau într-un acvariu cu nisip și construiesc castele, se împart în patru colonii și poartă războaie, fac alianțe etc. Sunt făpturi ce acționeză ca un singur corp, conduși de o singură minte, burta, cea care îi naște și îi hrănește. Iar cireașa de pe tort, ceea ce l-a determinat pe Simion Kress, protagonistul povestirii, să-i achiziționeze dintr-un magazin enigmatic de animale exotice, este faptul că-și venerează stâpânul ridicând statui cu chipul lui.

Însă caracterul lui Simon duce la o utilizare greșită a noilor animăluțe de companie, în loc să-i lase să se încaiere din propriile motive, el îi înfometează și îi determină să se lupte pentru mâncare. Asistăm la relația dintre un demiurg rău și supușii lui neputincioși care depind de el. Deși condamni mereu personajul principal, situația scapă cu adevărat de sub control în momentul în care regii de nisip ies din acvariu. Atunci să vezi ce de pasaje dătătoare de fiori.

Stilul lui Martin este desăvârșit, niciun cuvânt în plus în descrieri, nicio replică nelalocul ei în dialoguri așa că acestea sunt mereu veridice și curgătoare, nimic nu e strident sau artificial, o adevărată încântare.

Iar în încheiere, vă las în compania unei mostre din descrierile atât de reușite, dar dătătoare de fiori:
„Numără vreo zece-douăsprezece trupuri lungi, albicioase, ce se plimbau încolo și-ncoace pe peretele clădirii. Patru dintre ele formau un grup compact, la capătul de sus al foișorului părăsit în care sălășluise odinioară șoimul hoinar. Sculptau ceva. Un chip. Un chip foarte ușor de recunoscut.”