bookblog.ro

Sfârșitul bibliotecii mele – confesiuni bibliofile

Scris de • 1 July 2019 • in categoria

Titlu: Sfârșitul bibliotecii mele
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2019
Traducere:
Numar pagini: 204
ISBN: 978-606-43-0471-1
Cumpara cartea

„Julio Cortázar, avertizându-și cititorii să nu accepte un ceas care li se oferă cadou, le spune: Când ți se dă un ceas, ți se dă teama de a-l pierde, de a-ți fi furat, de a-l scăpa pe podea și de a-l sparge. Ți se oferă marca lui și asigurarea că e o marcă mai bună decât altele, ți se oferă nevoia de a-ți compara ceasul cu alte ceasuri. Nu-ți oferă cadou un ceas, ci tu ești cadoul, tu ești cel oferit de ziua ceasului. Ceva de genul ăsta se poate spune despre cărțile mele. Poate că alegerea cărților noastre ne duce la pierzanie sau ne salvează în ochii unor zei capricioși.”

Sursa: www.theguardian.com

Sursa: www.theguardian.com

Alberto Manguel este ceea ce se cheamă un cititor profesionist. Întreaga lui carieră literară are drept centru de greutate experiența esențială a lecturii. Cărțile sale vorbesc despre sute de alte cărți, lectura lui Manguel este o lectură meta: o lectură despre lectură. Fără ambiții de scriitor notoriu, fără dorința de a inova neapărat sau de a construi o lume ficțională proprie, Manguel este un martor livresc: un privitor pasionat, un comentator subtil, un connoisseur al cărților, cu toate ritualurile și bizareriile pe care le implică o dragoste sinceră și îndelungată față de acestea. Volumul Sfârșitul bibliotecii mele a pornit de la un punct de cotitură în viața de cititor a lui Manguel: nevoia de a se muta într-o nouă casă și odată cu aceasta, provocarea de a-și dezasambla biblioteca cu scopul de a o transporta în noua locuință. Acest eveniment personal a declanșat o meditație de 200 de pagini, de fapt un eseu văicăreț însoțit de 10 digresiuni, 10 paranteze, 10 moduri de a ocoli subiectul dureros al împachetatului. Dacă această carte este doar un pretext pentru procrastinare sau un bilanț cultural intim... vă las pe voi să descoperiți!

 

Modificări... locative (cel puțin)

Sfârșitul bibliotecii mele este proclamat dramatic, în eseul principal, cu care de altfel se deschide volumul. Manguel deplânge destinul celor 35 000 de cărți ce-i aparțin, cărți adunate de peste tot din lume, cărți care se împletesc cu propria-i viață, cărți care au ajuns mai mult decât povestea pe care o au înscrisă pe foi, sunt amprente afective: primite de la anumite persoane, citite în anumite circumstanțe, care au provocat anumite reacții, în acord cu atmosfera aparte a vieții lui Manguel în momentul lecturii fiecăreia. Cât au stat în bibliotecă, Manguel își imaginează că toate aceste cărți au dezvoltat relații și interdependențe. Chiar dacă tematic ori alfabetic biblioteca autorului este una haotică, vecinătatea unui volum cu altul poate să nască analogii surprinzătoare. Urmând această logică, nu e nicio rușine pentru un clasic să împartă raftul cu un bestseller... dar când vine vremea împachetatului, posesorul bibliotecii rupe aceste legături insolite pentru totdeauna căci în noua casă, totul se va restructura, se vor forma noi proximități și se va pierde în uitare toată complicitatea dinainte.

 

Un tur ghidat prin pădurea de paranteze

La prima vedere, tot acest discurs emfatic pare un alint intelectual, ceea ce, pe de o parte, chiar este; totuși, în aceste cuvinte există o îngrijorare reală. Pentru un cititor pasionat, cărțile sunt o extensie a propriei ființe și orice accident ar putea interveni în mutarea dintr-o casă în alta ar însemna o mutilare personală. Condițiile precare de depozitare, rătăcirea unei cutii pline de cărți, uitarea involuntară a unui volum drag... toate amenință liniștea sufletească a posesorului, iar Manguel își alină pas cu pas această fobie plimbându-ne prin 10 subiecte colaterale de discuție, vorbind cu noi plin de vervă, agitat, dar prietenos, făcându-ne necontenit recomandări de lectură și strecurând uneori câte o anecdotă din propria existență, pentru ca apoi să ne poarte într-o conversație elitistă. În linii mari, digresiunile au următorul parcurs:

  1. O perorație despre singurătate și cum lectura o poate combate sau înnobila;
  2. O evocare a lui Robert Louis Stevenson cu ocazia unei paralele intelectuale îndrăznețe (împachetarea și despachetarea unei biblioteci e similară cu dihotomia psihologică doctorul Jekyll-domnul Hyde);
  3. Dezamorsarea mitului că nefericirea e cel mai mare motor al creativității;
  4. Cum ne învață cărțile să ne răzbunăm sau să iertăm și de ce uneori, iertarea este o armă letală;
  5. Orice pierdere este consolidarea unei amintiri, iar Manguel fantazează aici cu generozitate, gândindu-se la arderea spectaculoasă a Bibliotecii din Alexandria;
  6. Limitele artei;
  7. Limitele limbajului și realitatea ca vis;
  8. Cum se fac dicționarele și apariția unei specii aparte de cititor (Noah Webster/împătimitul de cuvinte izolate);
  9. Cum a acceptat Manguel postul de Director al Bibliotecii Naționale din Argentina (cu o completare simpatică în care aflăm că unicornii sunt timizi)
  10. Cum se naște/nu se naște un cititor.

Asigurați-vă că citiți cu un creion în mână și că vă luați ocazional notițe. Manguel sare de la o idee la alta, le conectează ca un acrobat, propune o ipoteză nouă, face o recomandare palpitantă, dezvoltă un detaliu menționat în trecere acum 10 pagini... încât, la finalul lecturii, deși rămâi cu o senzație plăcută, efervescentă, simți că ideile propriu-zise s-au dizolvat, că s-au întors între paginile cărții așa cum ai făcut cunoștință cu ele de la bun început. Sfatul meu e să încercați să vă stabilizați lectura în... cerneală, prin însemnări.

  • Plusuri

    O carte antrenantă și proteică despre lectură, despre imaginație și despre curajul de a iubi poveștile și de a le lăsa se te definească. Un tur amețitor printre idei de tot felul, o incursiune în istoria culturală a omenirii, o confesiune onestă, o fobie tragi-comică.

  • Minusuri

    O structură îndoielnică. Cele 10 digresiuni pretind că ar ordona discursul, dar de fapt îi accentuează natura labirintică. Totul trebuie supravegheat de cititor, în cazul în care își dorește să asimileze ceva și să rămână cu idei nuanțate, nu numai cu o stare generală de bine, cu un zâmbet în colțul gurii și cu adrenalina unei curse montagne russe marca Manguel.

  • Recomandari

    Pentru bibliofili, pentru cititorii devotați ai lui Manguel, pentru cititorii devotați (în general), pentru unicornii timizi (vă regăsiți la pagina 168), pentru curioși, pentru cei care se vor muta curând la casă nouă...

Categorie: | Autor: | Editura:

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. O recomandare excelentă, care îmi vine ca o mănușă! Cu siguranță voi avea și voi citi această carte.

    O cititoare devotată (în general) ☺

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro