Titlu: Recolta
Autor: Jim Crace
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Iulian Curuia
Numar pagini: 208
ISBN: 978-973-724-724-7

Motivul străinului capabil să observe trăsăturile definitorii ale unei comunități și liber să spună o poveste despre aceasta traversează narațiunea liniară a celui mai recent roman al lui Jim Crace.

Cumpără titlul în engleză

Într-un sătuc englezesc atât de izolat, încât oricine îl străbate întâmplător provoacă doar o vagă îngrijorare, nici pe departe curiozitate, iar cine este surprins grăbindu-se în orice direcție este ironizat pentru agitația sa lipsită de rost, trei străini improvizează o colibă și dau semne timide că ar vrea să rămână. Spre sfârșitul verii, porumbarul stăpânului (conașul Kent) ia foc, iar noii-veniți, care nu au apucat să se prezinte nimănui, vor fi învinuiți de incendiere aproape în unanimitate.

În decursul unei săptămâni de la strângerea recoltei, stăpânul locului va fi înlăturat, unul dintre cei trei străini va muri la stâlpul infamiei, se vor face planuri pentru înlocuirea terenurilor arabile cu terenuri de pășunat pentru oi și toți cei născuți în sat îl vor părăsi. Toate astea se întâmplă sub ochii din ce în ce mai atenți ai lui Walter Thirsk, stabilit în sat de vreo doisprezece ani, dar încă privit cu neîncredere de restul comunității rurale.

Lui Walter îi place să se descrie drept vărul de lapte al conașului Kent, pe care l-a urmat dintr-un târg „civilizat” în satul fără nume și fără biserică, unde pământul reprezintă, deocamdată, un bun comun. Deși încearcă de multă vreme să treacă drept unul „de-al lor”, Walt-naratorul speră să ne arate că el află și înțelege mai multe decât consătenii, că a primit cândva suficientă educație:

„Vrea să pună lațul în jurul vieții noastre. Vrea să taie copacii. Vrea să facă din satul ăsta de la capătul lumii, unde n-am știut niciodată de altceva decât de vite, spice și porci, un furnizor de lână. Cuvântul pe care nici el, nici alții nu au curajul să-l spună e „Oaie„. […] Speră că dacă ne povestește schimbările astea ca și cum i s-ar fi arătat într-un vis, atunci o să îl înțelegem mai bine și nu o să ne mai fie atât de frică, pentru că visele adeseori rânduiesc lucrurile, chiar și pentru oamenii de rând. Și noi suntem visători, fără îndoială.”

Crace jonglează cu noțiunea de antagonist, evitând să dea de înțeles că rolul i-ar aparține unui anumit personaj. Jordan - vărul prin alianță al conașului Kent -, străina răzbunătoare, văduva care se apucă să-și trădeze aproape toți consătenii imediat cum constată că se află într-o situație periculoasă și chiar conașul Kent sunt propuși de Walt, pe rând, drept distrugători ai tihnei străvechi. În același timp, unii dintre săteni aduc acuzații împotriva lui Walt și a cartografului sosit cu doar câteva zile înainte, pentru a trasa planul viitoarelor țarcuri de oi. Aceasta nu este chiar lumea satului din romanele lui Thomas Hardy, unde vina reprezenta o cantitate măsurabilă, atârnând cu hotărâre deasupra capetelor desemnate, însă este, în ciuda distanței temporale dintre cei doi scriitori, o lume vecină, în care unui personaj i se permite să trăiască într-o inocență accentuată și apoi să fie ucis fără rost.

Pentru mine, lipsa de curiozitate a sătenilor, care îi împiedică să se adapteze unor schimbări de amploare medie și îi determină să aleagă abandonarea întregii lor lumi, a însemnat puțin mai mult decât „căderile din paradis” ale altor narațiuni, cauzate mereu de o pereche de ochi sau urechi dornice de nou. Invadați și invadatori părăsesc, în mai puțin de o săptămână, locul desfășurării acțiunii; unui străin uneori iritant i se permit cele mai multe libertăți.

Mi s-a părut interesantă discuția despre roman dintre Jim Crace, Abraham Verghese și David Godwin de aici (primele două minute se pot sări). Intervențiile lui Crace lămuresc și câteva dintre alegerile pe care le-a făcut scriind Recolta.

• Plusuri

  Plusuri: Așa cum își propune, Crace reușește să provoace înduioșare și grijă, dar și câteva întrebări despre limitele dintre epoci.

• Minusuri

  Mi-aș fi dorit, subiectiv, ca naratorul să-și fi luat mai multe libertăți decât dezvăluirea unor gânduri nelalocul lor.

• Recomandari

  Vezi ultimul pragraf.