bookblog.ro

Sindromul Stockholm pentru mame

Scris de • 9 January 2018 • in categoria

Titlu: Fiica ascunsă
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2017
Traducere:
Numar pagini: 144
ISBN: 978-606-978-108-1
Cumpara cartea

Mi-a luat ceva să îmi dau seama de unde să încep recenzia de față. Dacă de cele mai multe ori problemele mele vin de la faptul că vreau să spun prea multe cu prea puține cuvinte, în fraze frumos structurate, acum întâmpin blocaje de natură „comparativă”. Elena Ferrante și a ei tetralogie napolitană (citește recenzia) au atins o coardă sensibilă în mine, al cărei ecou o să se audă probabil mulți ani de acum încolo. Orice aș citi ajunge inevitavil pus în balanță cu povestea Lilei și a Elenei și trebuie să duc muncă de lămurire cu mine însămi că nu e cazul să compar merele cu perele și că orice idee preconcepută aș avea ar trebui ignorată. Ușor de zis și de făcut până ajungi să compari două cărți ale aceleiași autoare, care împart același subiect, dar pe care îl abordează din perspective diferite, complementare.

De aici vine și dilema – dacă am citit deja o carte pe subiectul respectiv și mi-a plăcut, a doua carte pe care o citesc mai are aceeași valoare? Ce mi-a plăcut de fapt la ea? Faptul că explorează și mai mult subiectul sau că regăsesc în ea ecouri ale unei serii de cărți ce mi-aș fi dorit să nu se termine niciodată? E Fiica ascunsă o carte excelentă, independent de subiectul tetralogiei napolitane sau datorită lui?

Cartea de față începe prin a ne-o prezenta pe Leda, o femeie divorțată, trecută de prima tinerețe, aflată în concediu la mare, fericită pentru că în sfărșit are timp pentru ea și pentru munca pe care o face ca profesor universitar de literatură engleză, eliberată de lanțurile invizibile ale maternității, o dată ce fiicele sale au ajuns și ele la maturitate și s-au mutat departe de casă.

Ceea ce se dorea a fi un sejur liniștitor, restaurativ, ajunge curând să se transforme într-o incursiune involuntară în trecut, un fel de aducere aminte forțată de întâlnirea cu o tânără mamă și fiica ei la plajă. Studiind-o de la distanță pe tânăra și delicata Nina, devotată până peste cap micuței Elena, atât de nelalocul ei în cadrul unei familii italiene gălăgioase și grobiene, Leda începe să analizeze și să-și aducă aminte de propria sa tinerețe, de dificultățile pe care le-a trăit ca mamă, de compromisurile pe care a trebuit să le facă pentru copiii săi dar și cu sine însăși pentru a supraviețui și a nu se prăbuși.

Întâmplările trecutului se împletesc cu cele ale prezentului în jurul mai multor teme tipic ferrantiene: condiția femeii în societate, maternitatea, creșterea copiilor și sacrificiile pe care aceștia le cer cu egoism, parteneri absenți, evadarea din cadrul unei familii apăsătoare, chiar toxice, propriile ambiții de realizare profesională.

Cum Prietena mea genială (citește recenzia) a văzut lumina tiparului la câțiva ani dupa Fiica ascunsă, e ușor de observat cum o operă a dat naștere unei alteia. Pe de altă parte, lăsând la o parte toate paralelele și sentimentul omniprezent de deja vu, comparațiile de tip Leda – Elena, Lila – Nina,  cartea de față are un merit extraordinar prin simplu fapt că nucleul narativ izvorăște dintr-un eveniment singular marcat de vină, o alegere care a impactat într-un fel sau altul nu numai familia Ledei, dar și felul în care aceasta a interacționat cu Nina și tânăra ei fiică, Elena. Întreaga carte pornește ca o eliberare a statutului de mamă, o meserie care ar trebui să se achite de cele mai scumpe datorii atunci când copii ajung la rândul lor adulți, moment în care se presupune că îți regăsești libertatea și identitatea doar ca să realizezi că de fapt nu ai cum să te disociezi de acel rol fără să pierzi o parte integrală a ființei tale. Și asemeni sindromului Stockholm, personajul nostru se întoarce către fiicele sale spre a-și calma demonii interiori și a se ierta pe sine.

Dacă vă aflați la prima întâlnire cu Elena Ferrante ați putea încerca romanul de față pe post de aperitiv, înaintea tetralogiei. Dacă ați citit deja tetralogia și ați reușit să calmați valurile create de aceasta în minte și în suflet, pregătiți-vă de o nouă furtună, de o intensitate mai mică dar așișderea de păguboasă.

  • Plusuri

    Construcția personajelor, felul în care sunt prezentate conflictele lor interioare, care, oricât de complexe ar fi, nu ajung să polarizeze opinia cititorului, ci o mențin într-o zonă de gri a binelui și a răului.

  • Minusuri

    Simplitatea cu care e redată Nina, ca fiind lipsită de adâncime, bidimensională, superficială. Deși pe de lată parte punctul focal îl constituie Leda și nu Nina.

  • Recomandari

    Cititorilor de literatură contemplativă, fanilor tetralogiei.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro