bookblog.ro

Soţ şi soţie

Scris de • 23 November 2009 • in categoria

0Soţ şi soţie recenzie
Autor: Zeruya Shalev
Rating: Soţ şi soţie rating - rating - recenzii carti
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2008
Traducător: Ioana Petridean
ISBN: 978-973-46-0981-9


(ediţia în limba engleză)

"Încercam să descifrez secretul dragostei"

Deşi pentru mine a fost mai degrabă o (dez)amăgire, Viaţa amoroasă mi-a trezit interesul pentru autoarea israeliană, căreia i se lipeşte eticheta "de top" cam în toate interviurile şi cronicile. Romanul de faţă este o şlefuire a temelor prezente în Viaţa amoroasă - conflictul conjugal, vinovăţia, vulnerabilitatea - şi o aprofundare a lor. Zeruya Shalev desface relaţia dintre cele două personaje în toate nuanţele posibile, în căutarea acelui secret care ţine oamenii împreună şi în acelaşi timp îi desparte.

Cu cît locul ocupat de cei doi soţi, Udi şi Naama, devine mai strîmt, deci cu cît sunt ei mai aproape unul de celălalt, cu atît relaţia lor se acutizează: dorinţele şi frustrările, deşi niciodată rostite cu voce tare, nu pot fi ascunse, resentimentele nu pot fi temperate de nici o precauţie, orice gest devine motiv de război.

Probabil că vă sună cunoscut scenariul în care orice luptă nouă aduce cu ea toate probleme rămase în urmă, nerezolvate, toate vorbele înghiţite, faptele îndeplinite cu vinovăţie sau de la care protagoniştii s-au abţinut - e posibil să fi trecut prin el măcar o dată. Cred că mare parte din rezistenţa acestui roman se bazează pe identificarea cu personajele: echidistanţa pe care o păstrează autoarea este pe măsura implicării cititorului. Soţ şi soţie este un roman care te atrage, chiar dacă încerci să te distanţezi, în mlaştina relaţiilor de cuplu, a vinovăţiei şi a şantajului neruşinat şi disperat, teren care aminteşte de experienţele proprii.

Iadul bunelor intenţii

Personajele acestui duet, Udi şi Neema, sunt prinse în avalanşa creată de propriile fapte, mici renunţări care revin peste ani şi lovesc cu toată forţa, concesii, intenţii neduse pînă la capăt, vorbe nespuse, speranţe deşarte, avalanşă în care o trag şi pe fiica lor, Noga. Aceasta din urmă este, în lupta orbească a celor doi, fie obiectul conflictului, fie speranţa împăcării.

Purtînd cu ei păcatele părinţilor, o întreagă istorie strămoşească de greşeli şi vină, cei doi soţi sunt şi ei victime ale relaţiei sufocante pe care o întreţin cu ardoare şi naivitate, alunecînd cu atît mai adînc în ură şi resentimente, cu cît legăturile dintre ei devin mai puternice şi mai încurcate.

Dacă în această boală ataşată inevitabil oricărei relaţii, după cum spune autoarea într-un interviu, apare o speranţă de vindecare, vă las să descoperiţi singuri. Adaug doar că experienţa personajelor, care pare universală, pe cît este de intimă, arată că vindecarea înseamnă, de multe ori, ceea ce "bolnavii" doresc cel mai puţin.

Un mic spion

Zeruya Shalev scrie nu numai distanţîndu-se de poveste şi de personaje, cu oarecare cruzime, ci şi extrem de plastic. Sunt fragmente din carte care ar merita citite numai pentru frumuseţea stilului. Faptul că dincolo de forţa imaginilor, cuvintele romanului îmbracă şi un conţinut profund, deşi incomod este cu atît mai admirabil. Chiar înainte de a citi că autoarea şi-a dorit să fie psiholog, mi-am dat seama că ea face parte din categoria scriitorilor care surprind adîncuri sufleteşti la care alţii nu ajung nici după ani de studiu şi practică ale psihologiei. Totuşi, din romanele ei nu transpare o tendinţă tezistă, didactică, ea pare doar a observa întunecimi pe care nimeni nu le-ar arăta de bunăvoie. De aceea, este posibil ca din confruntarea cu vreuna din cărţile ei cititorul să iasă cel puţin îngrijorat.

Scris de Mihaela Butnaru

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. C.SÎRB spune:

    DA, îngrijorat am fost, citind ‘Viaţa amoroasă’, din pricină că episodul orgiei cu cei doi bătrâni dezgustători m-a răvăşit pentru tot restul săptămânii următoare lecturii, provocându-mi binecunoscutul val de teorii misogin-conservator-moralizatoare de care, acum, nu mai sunt deloc măgulit!

    Prin urmare (iarăşi?), păcatele părinţilor, ahaaa. Precum în ‘V.A.’! Aproape că mi se conturează un soi de ‘cult pesimist al căsniciei dezintegrate’ la coana Shalev. Nu mă mir că excelează psihologiceşte (intuitiv), cum scriai, în scriiturile cu acest subiect.

    Dacă transpare vreo ‘didactică’ (‘ideologie’?) la Shalev, aceea e, din nou: ‘cultul pesimist al căsniciei dezintegrate’. O apologie aproape veselă a dezintegrării fără leac. Ce o “salvează” pe scriitoarea israeliană e tocmai lipsa mesajului feminist care, la o terţă autoare, ar fi ‘dublat’ în mod sigur intriga propriu-zisă – cale regală către premiul FEMINA.

    Dacă facem abstracţie de vârful de sarcină generat de anumite episoade erotice “scandaloase”, într-adevăr, ‘Viaţa amoroasă’ e cam amăgitoare. Precum în realitate, în opinia mea. :)

    Tăioasă recenzia!

    raspunde

    • Cred că ispăşirea pentru păcatele părinţilor, cu sau fără preferinţa autoarei pentru această temă, este capcana în care putem cădea cu toţii.

      Cărţile astea au ceva otrăvitor în ele, nu crezi?

      raspunde

  2. C.SÎRB spune:

    Nu aş zice “doar” capcana, ci ‘destinul’ în care ‘cădem’.

    Păcatele părinţilor au ceva otrăvitor în ele, aşa cum ale noastre îi vor otrăvi pe ai noştri copii. Iar cărţile ei, da, şi ele inoculează dramul lor de otravă.

    raspunde

Lasa un comentariu Click here to cancel reply.

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro