bookblog.ro

Spionaj politic în vremea lui Vodă Brâncoveanu

Scris de • 30 December 2012 • in categoria

Titlu: Logofătul de taină
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Numar pagini: 499
ISBN: 978-606-579-327-9
Cumpara cartea

Povestea cu mistere și spioni este plasată în Valahia anului 1700 în vremea lui Vodă Brâncoveanu. Spiritul autohton din peisaje și personaje este accentuat de graiul măiestrit al acelor vremuri. Vă poftesc să-l urmați pe Radu Andronic, logofăt de taină al Măriei Sale... Romanul aduce puțin cu scrierile lui Sadoveanu: personaje hâtre și foarte românești, descrieri de locuri și de obiceiuri și un erou însoțit de un slujitor care are mereu o pildă la îndemână.

Radu Andronic, flăcău cadorisit de Dumnezeu cu toate însușirile, se află în slujba lui Vodă ca logofăt de taină. Această însărcinare l-a dus prin multe locuri de peste hotare: Francia, Țara Leșilor, țările italiene, la turcii osmanlâi etc. Mereu este însoțit de servitorul său de nădejde: Ilie Machedon, țăran răsărit din Chiparoasa.

Ca un adevărat agent secret, el scapă prin vicleșug și pricepere în mânuirea spadei din multe primejdii. Și tot ca veritabilă figură masculină de poveste, logofătul Radu Andronic este înconjurat de ochi prelungi de femei frumoase, dar inima sa va fi pusă pe jar doar de acea figură deosebită. Oare care este domnița aleasă ?

Miza cea mare a misiunilor sale este aceea de a-i apăra pe românii din Tranilvania, pe care germanii vor să-i asimileze și să le nege religia străveche și obârșia românească. Astfel se formează un grup de 5 viteji ce pornesc în aventura vieții lor, o aventură ce se dovedește a fi și una a prieteniei și a dragostei.

Cartea mi-a stârnit adesea hohote de râs având personaje pline de haz. Pe lângă Ilie, cel plin de snoave și mereu pus pe șotii, ce nu se teme de vorba cu două tăișuri, boieroaica, mama logofătului Andronic este o figură plină de zvâc, care îi cicălește pe toți și ține slujitorii cu o mână de fier. Și apoi e limbajul spumos, de un comic foarte neaoș , cum ar fi replica pe care și-au imaginat că ar da-o Ludovic al Franciei, Bourbonul, slujitorilor săi: „Ian mai duceți-vă, bre, pe la casele voastre, că nu v-am legat de prispa mea...”

După toată vâltoarea acțiunii și tumultul personajelor, romanul se sfârșește cu o notă amăruie, ușor tragică precum istoria poporului român, sau literatura sa de origine populară – Miorița. Aflăm că toate ne-au fost povestite de Ilie, dar un alt Ilie față de țăranul șugubât care ne-a însoțit întreaga carte, a cărui soartă ne strânge sufletul.

  • Plusuri

    Arhaisme potrivit îmbinate și hazul din poveste

  • Minusuri

    Întâmplările nu sunt foarte originale

  • Recomandari

    Celor care se bucură de cuvinte și de savoarea lor veche sau nouă

Categorie: | Autor: | Editura:

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. karolos spune:

    am citit foarte multe carti in tinerete .Cea mai mare surpriza a fost sa intilnesc un scriitor care sa fie o combinatie intre misel zevaco -pardaillan- si agata cristie -inspectorul poirot- aceste doua spirite le imbina si le depaseste rodica o. brasoveanu .Cititi cartile dinsei si va veti relaxa datorita umorului unic 100\100 romanesc si intrigilor inteligente din cartile politiste si istorice care imbina fictiunea cu realitatea

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro