Titlu: Prima iubire
Autor: Turgheniev
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Antoaneta Olteanu
Numar pagini: 262
ISBN: 978-973-724-420-8

Și poate că toată taina frumuseții tale constă nu în posibilitatea de a face orice, ci în posibilitatea de a crede că vei face tot; constă tocmai în faptul că-ți irosești în vânt forțele pe care n-ai putea să le folosești pentru altceva, în faptul că fiecare dintre noi, fără glumă, se consideră un cheltuitor și crede, tot fără glumă, că are dreptul să spună: O, ce aș fi făcut dacă nu aș fi pierdut timpul de pomană!

În această cărticică de-o seară sunt adunate trei nuvele sentimentale ca trei declarații de dragoste spuse prea târziu. Turgheniev vorbește pe rând, în Prima iubire, Nefericita și Asia, despre elanurile tinereții, rușinea plină de orgoliu de a cădea pradă iubirii și renunțarea la vanitate tocmai când e prea târziu. Mai mult, toate aceste zbateri sufletești se declanșează în prezența mirajului feminin, seducător și enigmatic, însă inconsistent… de fiecare dată, personajul masculin uită, se vindecă și în cel mai bun caz, rămâne cu o amintire vagă, retrasă undeva la nivelul subconștientului, sub forma unei comparații nostalgice dintre ceea ce n-a fost, ceea ce n-a putut iubi până la capăt și ceea ce a fost, ceea ce a îndrăzit să iubească.

Tonul celor trei povestiri este ba alert, ba melancolic; detaliile cadrului natural se succed cu viteză, ca pentru a creiona rapid fundalul întâlnirilor romantice – e ca și cum Turgheniev ar schița în grabă un spațiu credibil pentru a lăsa cât mai repede povestea să înceapă. Metoda pe care o folosește aduce a jurnal – există un narator dispus să ofere amănunte, dispus să privească și apoi subtil, fără să o știe, să devină implicat. De la simplu observator, naratorul devine erou și mai crud decât atât, de la îndrăgostit decade la statutul de rudă/prieten/cunoștință apropiată a/al/a celui ales. Astfel, povestitorul e forțat să treacă prin trei etape: întâi scrutează orizontul și comunică precis ceea ce vede; apoi personajul feminin îi suscită interesul și devine subiectiv, aproape exaltat și în final, ca o cădere sălbatică de cortină, e îndepărtat dintr-un motiv sau altul din lumea pe care abia începea s-o descopere. Sunt nuvele care îți lasă un gust amar, ca în fața unei porți trântite în nas, în jur plutesc sufletele care vor și nu vor să fie citite, care se oferă fragmentar și care se tem de flacăra unei pasiuni ce amenință să ardă până la distrugere.

Prima iubire, povestirea-cheie care dă titlul micii antologii, este o reflecție tristă asupra naturii sentimentelor omenești, care se nasc, explodează într-o vervă strălucitoare, se izbesc de obstacole și apoi, confruntate cu distanța față de obiectul adorat, se sting încet, încet, decolorând toate impresiile care odată făceau inima să se strângă plăcut. Aici veți întâlni iubiți de tot felul: cățeluși disponibili să facă orice de dragul unui zâmbet, bărbați lucizi cu conștiința propriei ratări și bărbați pasionali, care lasă impresia unei corectitudini reci, când ei de fapt așteaptă plini de răbdare prima ocazie de a se arunca în neantul dragostei, ignorând diferențele de vârstă. Acest alai de cuceritori, mai stângaci sau mai fermi, o au în centru pe Zinaida, o tânără plină de capricii, de condiție modestă, care alege și se răzgândește, care își schimbă rolul în fiecare zi, care surprinde prin cochetării noi și care odată cucerită, se abandonează până la anihilarea totală a mândriei, într-atât încât să primească o lovitură de cravașă… poate fără motiv!

Nefericita este, așa cum anunță titlul, o tragedie de-a dreptul sfâșietoare. Aici naratorul vede totul neclar, printre gratiile unei colivii, unde este prinsă Susanna, fata unui boier milos, care o transformă în lector, alinare pentru bătrânețile sale. Moartea îi seceră binefăcătorul și moșia e preluată de fratele boierului, un ins plin de ambiții și pofte. Ca pentru a echilibra binele și răul, unchiul Susannei are un fiu fermecător, blând și într-o căutare febrilă de a se dedica unei femei cu suflet frumos. Povestea dintre Susanna și Michel este repede sfărâmată de intrigi, de bârfă, de invidii și de însăși moartea tânărului. Atunci Susanna rămâne închisă în casa tatălui ei vitreg, legată de acesta printr-o pensie lăsată ei de unchi prin testament. Cât timp tatăl vitreg o are în grijă, pensia îi revine pe de-a-ntregul, după căsătoria fetei, legăturile financiare urmând să fie anulate. Tocmai de aceea, Susanna e mereu ținută într-o stare de tensiune, într-o plictiseală teribilă și i se construiește o imagine respingătoare, menită să alunge toți pretendenții, asta până când un tânăr împătimit de dragoste și de șah îi iese în cale… e Fustov, un Don Juan modest, ultima speranță și ultima decepție. Doar că pentru inima Susannei se luptă și povestitorul…

Asia e un titlu înșelător căci nu aduce în atmosfera idilei exotismul pe care orice cititor cuminte l-ar fi anticipat. Asia e o sălbatică, e o tânără educată modest, la țară, fiică de cameristă, luată în grijă de fratele ei vitreg, pe care îl iubește la nebunie, cu pasiune de amantă. Furia emoțiilor ei încă nestrunite îl obligă pe protectorul ei, pe fratele care își croia la acea vreme o carieră militară, să se retragă doi ani pe malul Rinului, aducând în aceste ținuturi o altă Lorelei. Domnul N., povestitorul, suferă de o dezamăgire în dragoste și hoinărește tot aici, în Germania, aproape de misterioasa Asia, de ceea ce va deveni femeia lui de neatins, iubirea pe care ar fi putut să o aibă azi, nu mâine, femeia în jurul căreia el a țesut promisiuni, nu fapte, femeia care a alergat în brațele lui și apoi cât mai departe de el.

Personajele construite de Turgheniev trec prin încercarea primilor fiori de dragoste. Sunt oameni care traversează o etapă de tranziție, tocmai de aceea sunt surprinși în zborul lor dintr-o stare în alta. Pentru că avem în față nuvele, nu romane, nu avem timp să observăm ce a fost înainte și ce a crescut după în inima eroilor, rămânem doar surprinși în fața violenței schimbării, dar mai ales Turgheniev uimește prin minuțiozitatea cu care descrie incertitudinile care pândesc un suflet tânăr, de abia deprins cu viața.

• Plusuri

  Trei nuvele sensibile, scrise într-un stil grav, uneori de-a dreptul poetic;

• Minusuri

  Cine ar îndrăzni să-i găsească cusururi lui Turgheniev? E un classic și față de un asemenea gigant literar, se impune mereu o distanță respectuoasă… cel puțin până când căpătăm greutatea unor lecturi serioase.

• Recomandari

  Pentru femei capricioase (dacă nu cumva e un pleonasm) și pentru bărbați îndrăgostiți, pentru cei care nu îndrăznesc să-și recunoască deschis iubirea, pentru admiratorii literaturii ruse din secolul al XIX-lea, pentru cititorii care acum fac cunoștință cu Turgheniev și pentru cititorii versați care au parcurs deja Un cuib de nobili și Părinți și copii.