bookblog.ro

Suferința românească

Scris de • 13 May 2012 • in categoria ,

Titlu: Nevroză balcanică
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Numar pagini: 296
ISBN: 978-973-707-588-8

Ură de sine, resentiment, agresivitate, neîncredere în sine, rușine și mîndrie: a fi român.

În eseurile din acest volum Vasile Dem. Zamfirescu oferă cîteva ipoteze explicative pentru identitatea românească, bazîndu-se pe experiența sa de psihanalist și locuitor al României și mai puțin pe studii de antropologie culturală, care nu sunt semnificativ reprezentate în țara noastră. Tema este provocatoare: care ar fi specificul nevrozei etnice românești? Fundamentul întrebării constă în presupunerea că „modul în care diferitele culturi se raportează la pulsiuni, tolerîndu-le pe unele și inhibîndu-le pe altele, determină nu numai tipul de personalitate proprie fiecăreia, ci și predispoziția la nevroză”.

Partea introductivă a cărții motivează alegerea temei - a căuta o explicație pentru o serie de comportamente și atitudini specific românești și paradoxale în felul lor; trece pe scurt prin principalele concepte ale psihanalizei, pentru a facilita lectura; prezintă organizarea cărții în cinci părți: Conflicte legate de stima de sine, Conflicte „clasice”, Conflicte de identitate, Dincolo și dincoace de nevroză, Psihanaliza în România- momente cairotice. Fiecare dintre aceste părți grupează articole și considerații cu temă comună.

Ipoteza avansată de Vasile Dem. Zamfirescu este că, departe de a fi predispuși la isterie prin latinitatea lor, românii suferă de leziuni narcisice pentru care (pseudo-)compensează prin comportamente pe care le putem observa: minimalizarea celuilalt - bășcălia, ironia, lipsa de punctualitate, folosirea apelativelor colocviale în context oficial; separarea de cei similari - românilor le este rușine atunci cînd aud/întîlnesc un conațional în altă țară și preferă să-și ascundă identitatea etnică; reprimarea agresivității și tipica întoarcere a acesteia în izbucniri disproporționate - a se vedea comportamentul în trafic, răzbunările violente, explozive, conflictele dure din motive la suprafață stupide; suspiciunea permanentă că ar fi păcăliți, luați în derîdere, că oamenii (alți oameni) au interese meschine și mercantile.

Dacă ar fi să elaborez, aș spune că textele lui Vasile Dem. Zamfirescu concluzionează astfel: Ura de sine este caracteristica principală a românilor, esența unui conflict între acceptare - valorizare și istoria umilitoare și pe alocuri ridicolă a poporului român. Cu alte cuvinte, cum să te iubești și să îi accepți pe ceilalți, cînd istoria îți oferă toate motivele să vezi că nu meriți și nu merită acceptare și dragoste? Rezolvarea conflictelor narcisice a dus, după părerea mea, nu doar la apărări anevoioase și trăsături paradoxale, ci și la calități. Una dintre acestea ar fi spiritul critic. Dacă vă uitați în sine și în jur, veți vedea cît de des avem tendința de a găsi nod în papură, cît de repede a aduce sugestii cuiva devine critică la persoană, cîte aspecte negative putem găsi pentru orice fapt. Poate de multe ori ne-am găsit în poziția de a fi iritați de critica veșnică a celorlalți români, care ne indispune, și în același timp să nu pierdem ocazia de a ne folosi simțul critic, eventual în forme îndulcite. Totuși, a fi critic păstrează luciditatea față de această lume. Filosofia românească ar fi că e mai bine să nu te atașezi de nici o iluzie din această lume, fiindcă în final vei fi dezamăgit. Poate de aici vine acel talent de a găsi latura negativă, ridicolă sau penibilă a oricărei situații și, de ce nu, apetitul fatal pentru spectacole penibile, grotești, grosolane cum sunt „dramele adevărate” prezentate de televiziuni, disecarea vieții intime a „vedetelor”, talk-show-urile. Paradoxul urii de sine este acela că te face să te mîndrești cu ceea ce detești, într-o încercare de a păstra la minim disonanța.

Psihanaliza aplicată citește printre rîndurile clasicilor și modernilor literaturii românești, de la Ion Creangă și Lucian Blaga la Cecilia Ștefănescu. Pentru pasionați de literatură și psihanaliză, dar și pentru cine dorește să exerseze interpretarea psihologică a actelor artistice, articolele din Conflicte „clasice” sunt un deliciu și un bun exemplu de utilizare a instrumentarului psihanalitic în domeniul cultural.

Prezintă interes și o istorie a psihanalizei în România, venită chiar din partea celui care a contribuit la recuperări masive după 1990. Cu un început promițător în perioada interbelică, psihanaliza ca tehnică, dar și ca mod de a vedea lumea, a avut o existență interzisă, clandestină, în timpul comunismului, iar apoi o perioadă de recuperare spectaculoasă. În timp ce Occidentul se plictisește de psihanaliză, în România abia începe înflorirea ei. Nu pot să nu remarc același paradox al românismului: ceea ce alții practicau acum 50-60 de ani e valabil și la dispoziția românilor abia de vreo 10-20 de ani. Cum să nu să nu fii plin de resentiment, umilit de încă un element al istoriei? Adaug că o apărare probabilă ar fi transformarea decalajului în oportunitate, ceea ce face și Vasile Dem. Zamfirescu în articolul Criza psihanalizei și schimbarea instituțiilor psihanalitice.

Aș fi apreciat ca volumul să fie într-adevăr structurat pe tema nevrozei balcanice, așa cum începe promițător în introducere. În realitate, cele mai multe dintre eseuri sunt publicate anterior în reviste sau ca prefețe, în consecință, sunt redactate conform scopului lor. Am avut impresia, în multe dintre articolele din acest volum, că atunci cînd începe să devină mai interesantă demonstrația, se termină articolul, ideile rămîn în aer, cititorul nu are decît să elaboreze în continuare. Din nou, e o preferință personală, dar eu aș fi citit cu aviditate un volum despre nevroza balcanică, unitar, omogen, generos, întins pe atît spațiu cît este necesar.

Din ce am citit eu, pot afirma că Vasile Dem. Zamfirescu se exprimă clar și elegant, fără paradă de limbaj ultraspecializat, stilul său fiind psihanalitic și nu jargonul aiuritor pe care l-am găsit în alte surse. Dacă urmăriți cu atenție și deschidere, veți putea găsi în acest volum idei relevante pentru istoria personală, nu doar o analiză culturală. De altfel, cred că acesta este și magnetismul psihanalizei: vorbește despre oameni, nu prin ceea ce fac, ci prin ceea ce sunt.

  • Plusuri

    Rafinamentul și flexibilitatea stilului
    Tema provocatoare
    Ca orice interpretare psihanalitică, invită la propriile elaborări și idei, incită intelectual și, de ce nu?, invită la introspecție.

  • Minusuri

    Decizia de a publica articole care tratează subiecte diverse într-un volum care din titlu pare a prezenta un concept al psihanalizei induce în eroare, după părerea mea, chiar dacă se poate găsi un fir comun în aceste articole.

  • Recomandari

    Intelectualilor interesați de psihanaliză.

Categorie: , | Autor: | Editura:

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. cristian sirb spune:

    Spre deosebire de noi, evreii (cei alungați cu inconștiență de pe aceste tărâmuri infectate de Nimic) dovedesc, în schimb, o duioasă, genială, foarte creativă ură de sine.

    Sintetizate de tine în niște idei unitare, închegate, cartea d-lui Zamfirescu primește un farmec, o coerență și o atractivitate care îmbie la lectură.

    Din păcate, înțeleg că cheagul și coerența lipsesc din „original”, autorul nelegându-și articolele prin dezvoltări ulterioare.

    Prin urmare, poate că și cartea aceasta însăși ar trebui să figureze alături de celelalte simptome ale neisprăvirii naționale.

    raspunde

    • Elena spune:

      Cam dura ultima fraza, mai ales “neispravirea nationala”. Lucrurile nu stau chiar asa. Eu am gasit in aceasta carte ceea ce gasesc destul de rar la un scriitor roman: sinceritate, argument, umor, ironie, autoironie, stil. Chiar vreau sa o recitesc.

      raspunde

  2. Rachel spune:

    Unele eseuri sunt niste aplicatii reci ale unor teorii freudiene, mai putin sau deloc probate, pe niste situatii concrete preluate din diverse carti. Si daca te uiti mai atent in spatele alegerilor situatiilor respective si in modul cum sunt tratate, descoperi mare parte din patologia nevrotica a autorului insusi.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro