bookblog.ro

Sunt o babă comunistă! – carte-film

Scris de • 5 September 2013 • in categoria

Titlu: Sunt o babă comunistă!
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 240
ISBN: 978-973-46-3937-3

Dan Lungu a scris o carte despre postcomunism, despre România aflată la 10 ani de la Revoluție, în plină tranziție; mai exact despre felul în care generația care și-a trăit întreaga viață în comunism trebuie să se adapteze la noile realități. Așa cum știți, nu toți se bucură de greu-cucerita libertate. Cum sună ? Probabil că nu prea bine, însă Dan Lungu reușește să spună o poveste optimistă și plină de haz care este prin ea însăși o speranță.

Eu am citit romanul după ce a fost tradus în 11 limbi și premiat în afara țării, așa că știam că țin în mâini o carte bună și cu toate astea m-a surprins. M-a luat pe sus și m-a pus pe gânduri și nu m-am lăsat până n-am terminat-o dintr-o suflare.

Emilia este o pensionară care regretă comunismul. Ea își amintește de tinerețea ei în care s-a distrat și a râs, a avut la fabrica unde lucra colegi cu care glumea (nu prea se omorau cu munca, terminau norma până în pauza de prânz) și nu ducea lipsă de nimic. Plecată de la țară, dintr-o familie săracă, tot ce a visat a fost să ajungă orășeancă și să nu mai facă tezic (amestec de balegă cu paie folosit iarna pentru încălzire de către cei pentru care lemnele erau prea scumpe) iar comunismul i-a împlinit acest vis.

Acum o duce greu și nici cei din jurul ei nu par prea fericiți, așa că singura concluzie logică pe care o trage Mica (un alint al Emiliei) este aceea că era mai bine în comunism. O discuție cu fiica ei, Alice, plecată în Canada o tulbură însă. Aceasta o îndeamnă să nu-i voteze pe comuniști la alegerile ce se apropie, dar Emilia nu înțelege de ce. Or fi făcut rău, dar altora, ei i-a fost bine.

Nu aveam cum s-o antipatizez pe Emilia, ea nu este un susținător înflăcărat al vechiului regim ci doar un om sincer și naiv care nu mai înțelege valorile din jurul ei așa că la un moment dat exclamă „Asta sunt eu: o babă comunistă!”. Este fostă membră de partid, însă doar pentru că s-a cerut ca numărul tovarășelor membre de partid să crească și a păstrat carnetul roșu după icoană nu din melancolie, ci din teamă ca nu cumva comuniștii să se întoarcă și să o sancționeze dacă îl pierde.

De fapt vrea să retrăiască o perioadă care pentru ea a fost fără griji și, mai mult, a fost tinerețea sa. Nu-și poate nega viața și chiar merge până acolo încât încearcă să o refacă prin reînvierea vechii fabrici. Dar foștii ei colegi nu-și amintesc lucrurile la fel de frumos ca ea. Oare nu a fost totul idilic așa cum a păstrat ea amintirile în memorie ?

afisFilmul: Sunt o babă comunistă !
Anul apariţiei: 2013
Regizor: Stere Gulea
Durata: 94 minute
Rating cinemagia.ro: 6,8/ 10

Fimul regizat de Stere Gulea cu scenariul scris de Lucian Dan Teodorovici, Vera Ion şi Stere Gulea păstrază mult din atmosfera romanului. Actorii Luminiţa Gheorghiu (Emilia), Marian Râlea (Țucu) şi Ana Ularu (Alice) interpretează rolurile principale.

Chiar dacă apar modificări față de cartea lui Dan Lungu, filmul poate fi definit ca un film românesc bun, realizat după un roman românesc bun. Acțiunea se concentrează pe momentul în care Alice sosește acasă alături de viitorul soț canadian, Țucu, soțul Emiliei, un personaj care dă partea de ironie și de umor din carte, are în film un rol mai bine conturat iar nenumărate detalii și întâmplări sunt aduse în atenția spectatorilor discret dar cu efect astfel încât atmosfera din roman este păstrată.

Mult mai dinamic, filmul ne arată o familie de oameni simpli dintr-un oraș de provincie, trăind într-un apartament decorat în bine cunoscutul stil post-revoluționar a cărei viață este dată peste cap de apropiata vizită a fiicei plecată în Canada (Alice).

Urmează marea vânzoleală, calcularea unor sume astronomice petru a pregăti primirea, vizita făcută de Emilia la coafor după un deceniu de absență (umor facil, dar eficient) și scoaterea de la naftalină a unor haine care n-au mai văzut lumina soarelui cam tot de atunci.

Nucleul familial este scos în evidență în film iar atunci când părinții află că noul cuplu are probleme financiare, sunt gata de orice sacrificiu. Asta duce și la un final diferit față de cel din roman, dar și la multe alte momente de amuzament date de interacțiunea dintre ginerele occidental și baba nostră comunistă.

Imaginile cu blocuri comuniste lăsate în paragină și cu vechi fabrici închise te zgârie pe retină, dar tonul filmului le face să treacă într-o altă sferă: nu te mai îngrozesc și întristează. Le accepți râzând amar, conștient că ăștia suntem și că dacă am reușit să producem o carte atât de bună și un film așa grozav trebuie să fim în stare și să depășim acest moment. Un plus au fost și momentele în care Emilia rememorează trecutul și care sunt filmate alb-negru pe peliculă de 16 mm.

Aș putea să vă povestesc la nesfârșit despre un roman și un film care mi-au stârnit entuziasmul fără să mă hotărăsc care e mai bun. Vă recomand cu toată sinceritatea să citiți cartea și apoi să mergeți să vedeți filmul și să ne împărtășiți și nouă impresiile voastre.

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. delia spune:

      E superb filmul si imi imaginez ca si cartea e geniala. Eu de obicei citesc cartea si apoi vad filmul asa ca sper sa o termin la timp pana apare in cinema

      raspunde

    2. zincabeiu spune:

      Cartea nu m-a convins.Filmul nu l-am vazut.Inca.

      raspunde

    3. zincabeiu spune:

      Cu cata usurinta imprastiem superlative ! Daca aceasta este o carte geniala, ce sa mai spunem despre capodopere ?

      raspunde

    4. speedy spune:

      sincer nu am gasit cartea chiar asa grozava.

      1. Autorul ar trebui sa mai studieze putin tehnica flash back pe care isi bazeaza cartea. Sigur, pt. un roman poate e bunisor, dar daca l-ai citit pe Eco…
      sunt pasaje care nu au pur si simplu relevanta – faza cu menstruatia, chestia neterminata cu aventura matusii , capitolele cu tovarasu’ care sunt …pur si simplu fantezii , nici nu stim exact a cui , ale Emiliei, ale securistului ? desigur, amuzante, dar irelevante…

      2.Emilia e unidimensionala- e o poza , o tanti pe care autorul a intalnit-o la piata si asta isi imagineaza el ca ar gandi.
      In viata ei nu exista iubire, pasiune, sentiment matern, prietenii , sperante, idealuri ? e redusa la obsesia scaparii de tezic si a bunastarii sale (se pare nemeritate) ?

      3.Personajul de antiteza- doamna Rozalia este complet FALS . O artista care nu picteaza pt. ca i-au interzis comunistii ? care comunisti i-ar fi dat voie SA PREDEA COPIILOR (! ?!), dar a renuntat ca era prea greu?

      4.Eu ma cam simt insultat cand mi se serveste propaganda politica sub forma unui roman.
      Am inteles, sa votez cu liberalii…caci doar fiintele simple, naive si cu moralitate flexibila, pe care comunistii le-au scapat de tezic, desi ar fi trebui sa isi accepte soarta de taranca (parinti care sa reproseze copiilor ca traiesc mai bine decat ei ?!), pt. ca nu merita mai mult, doar astfel de fiinte pot sa nu inteleaga raul pe care l-au facut celor din jur comunistii…
      …si cei din Canada stiu mai bine decat noi cu cine ar trebui sa votam…

      Pe scurt, autorul are umor , indemanare cu frazele si talent de nuvelist, dar pana la o “carte geniala”…serios…

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro