Titlu: Lasă-mă să intru
Autor: John Ajvide Lindqvist
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Gabriela Eftimie
Numar pagini: 608
ISBN: 978-973-707-543-7

„Nimeni nu avea acces la misterele trecutului; oamenii n-aveau nici măcar o biserică. Asta spune ceva despre modernitatea locului şi despre spiritul raţional. Şi despre cât de eliberat se simţea omul de fantomele şi teroarea trecutului. Ceea ce explică parţial şi de ce era atât de nepregătit.”

Oskar este un băiat straniu, care înjunghie copacii, colecţionează articole morbide şi citeşte Stephen King, James Herbert şi Shakespeare. Lui Oskar ăsta i se întâmplă o grămadă de chestii. Şi bune şi rele. Dar mai ales chestii ciudate. Uitându-se la el, Jonny îl vede numai pe Porcuşorul care trebuie caftit. Mama îşi vede iubiţelul care trebuie să fie cuminte să nu i se întâmple nimic. Iar Eli…probabil vede ceea ce este şi ea (sau să spun el?) de mai bine de 200 de ani, dar n-a avut nicicând ocazia să fie cu adevărat.

Cine-i Eli? Cel mai simplu ar fi să-i punem eticheta de vampir. Dar asta ar însemna să ne gândim automat la o creatură malefică care ucide cu plăcere. Eli se hrăneşte cu sânge dar nu iubeşte întunericul. E doar o victimă, poate mai mult decât Oskar. Sunt momente în care cel însetat de sânge e băiatul, şi-atunci ne întrebăm care sunt adevăraţii monştri într-o societate, cei care fac rău pentru propria supravieţuire, dar sunt scârbiţi de întunericul din ei, sau cei care trăiesc în lumină, dar îşi urăsc semenii, tânjesc după a le face rău şi sunt opriţi doar de teamă. Eli este fata în ochii căreia se vede înţelepciunea şi indiferenţa unui om bătrân, are ochii lui Samuel Beckett şi faţa lui Audrey Hepburn.

Iubirea înseamnă să-ţi depui viaţa la picioarele altcuiva, iar asta este în general peste puterile omului contemporan. Nu şi în cazul lui Oskar. Relaţia dintre el şi Eli este una specială, în care fiecare îşi pune sufletul în mâinile celuilalt. „Te rog, Doamne, Fă-o să se întoarcă. Îţi dau ce vrei tu. Toate revistele şi cărţile mele. Toate jucăriile. Orice. Dar fă să se întoarcă. La mine. Te rog, Doamne, te rog.”, sunt vorbele rostite de băiat şi probabil singurul moment de inocenţă din lumea căreia Lindqvist îi dă viaţă.

Mi-ar fi plăcut să aflu care este povestea lui Eli şi cum a ajuns să fie un copil al întunericului. Dar, poate că, astfel de detalii nu-şi aveau rostul, iar scriitura înspăimântător de realistă din acest roman nu e întâmplătoare. Lasă-mă să intru este o carte cu vampiri, dar nu despre aceştia e vorba. Monştrii nu sunt întotdeauna cei din exterior, cât mai degrabă cei care se ascund în interiorul fiecăruia. E despre răul pe care îl lăsăm să-şi facă cuib în pântecele nostru, despre singurătate, teamă şi distanţa pe care o punem între noi şi ceilalţi:„Durerea se zvârcolea înăuntru ca un fetus diabolic. Dă-i drumul să intre şi-ţi va face rău. Nu degeaba nu se încurca cu nimeni pe termen lung. Nu le permitea să intre. Dinăuntru puteau să o rănească mai uşor. Consolează-te. Poţi trăi cu angoasa, atâta timp cât nu te priveşte decât pe tine. Atâta timp cât nu speri nimic.”

Cum rareori se întâmplă, acest roman este cu mult, mult mai dur decât ecranizarea sa, aşa că nu-l recomand celor cu stomac sensibil. Teroarea nu este provocată atât de creaturile nopţii, ci mai degrabă de lumea copiilor, cutremurător de fragilă. Adulţii sunt ori prea incompetenţi pentru a-i putea proteja, ori mânaţi de întunericul din ei, îi rănesc. Lasă-mă să intru e cu totul altfel decât orice alt roman cu vampiri aţi mai citit, explorând o lume în care tenebrele şi ai săi copii- sadismul, pedofilia- bântuie o comunitate aparent liniştită. O carte pe care dacă aveţi curajul să o citiţi, fără îndoială, vă va bântui multe nopţi.

• Plusuri

  Realismul

• Minusuri

  Scenele neaşteptat de dure

• Recomandari

  Celor care vor să citească un roman cu vampiri dezbrăcat de clişee şi alte artificii