Titlu: Torturaţi-l pe artist
Autor: Joey Goebel
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2007
Traducere: Irina Horea
Numar pagini: 338
ISBN: 978-973-689-132-8

(ediţia în limba engleză)
Arta este revolta omului împotriva sorţii. André Malraux

Gauguin, Van Gogh, Michelangelo, Poe, Balzac, Fitzgerald. Doar câteva din numele mari ale artei. Ce au în comun în afara talentului? Suferinţa, tortura la care au fost supuşi de soarta de-a lungul vieţii.

Miza de la care porneşte romanul este aceea că dacă toţi artiştii au fost nefericiţi, de ce să nu contribuim la crearea artei, intervenind şi sporind cantitatea de suferinţă la care e supus artistul? Astfel că în America imaginată de Joey Goebel apare societatea Noua Renaştere: un serviciu de impresariat în care în primă instanţă artistul e torturat pentru ca apoi să-i fie vândute operele la Hollywood. Ideea generală a cărţii e de a prezenta ororile la care îl supune Harlan Eiffler pe Vincent Spinetti, pentru a-l face emblema societăţii în cauză, evoluţia sa pe drumul creaţiei şi rezultatele pe care le are experimentul la care e supus.

Ideile, jocul de-a Dumnezeu la care se aventurează Noua Renaştere dar şi sângele rece cu care sunt înfăptuite toate nedreptăţile la care e supus Vincent pentru a ajunge cunoscut, oferă o imagine sumbră asupra vieţii tuturor celor implicaţi. Avem în faţa ochilor atât condamnarea căreia omul i se supune din voinţă proprie, dar şi condamnarea la care este supus din voinţa altora.

Cu acelaşi sânge rece este prezentat şi declinul a ceea ce înseamnă artă în timpul contemporan, într-un regat al kitsch-ului şi al comercializării facile. Orice stimulează nevoile omului, dar cele pe care le găsim la baza piramidei lui Maslow, trebuie exploatat pentru a obţine un câştig cât mai mare. De aceea în Noua Renaştere lucrurile trebuie să stea diferit, să se ofere mai mult decât o artă produsă în serie. Însă se dovedeşte că nu este atât de simplu.

Cu incredibil de mult cinism şi într-un mod cât se poate de direct, Joey Goebel aduce în faţa cititorului un manifest-previziune pentru că, pe măsură ce te apropii de finalul cărţii, nu poţi să nu te întrebi cum ar fi dacă ar avea dreptate. Dacă ar exista un astfel de Frate Cel Mare, care să determine unor "aleşi" o suferinţă mai mare decât cea firească, ce ar fi dezvoltat organic trăirea artistică. Problematica este aceea a limitelor pe care îţi e permis să ţi le asumi, indiferent de scopul pe care îl ai, căci altfel tendinţa este aceea de a forma o dictatură. Fericirea nu poate fi decât cu greu atinsă, iar atunci este cu atât mai damnabil să refuzi încercarea cuiva de a o atinge, cu scopul de a lăsa ceva important omenirii. Societatea prezentă în care uită de cursul firesc al lucrurilor. Dacă pentru Nietzsche "ceea ce nu te omoară te face mai puternic", pentru personajele lui Joey Goebel ceea ce nu te omoară te face să-ţi doreşti să mori.

Previziunile sale lasă un gust amar nu numai din cauza ipotezei formulate, ci şi din cauza plauzibilului. Nu este doar fantezie în ceea ce e scris, iar puterea de a schimba ceva aparţine celor ştiu cum să se împotrivească mersului general al lucrurilor, fără a deveni ei înşişi torţionarii celor de dinainte. Torturaţi-l pe artist trage aşadar semnalul de alarmă şi lasă înclinarea balanţei în mâinile noastre.