bookblog.ro

Trădarea ¾: câteva trucuri

Scris de • 6 February 2015 • in categoria

Titlu: Invaziile inimii
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Traducere:
Numar pagini: 440
ISBN: 978-973-689-757-3
Cumpara cartea

Un fost star rock descoperă limitele începând de la care este dispus să-și trădeze sora, cercetătoare pasionată de parazitologie care, la rândul ei, ajunge în zona-limită a moralității anilor 2000, acolo unde gesturile din dragoste și instinctul de reproducere sunt separate meticulos.

Citind Invaziile inimii, nu mi-aș fi imaginat că James Meek a fost asociat, în anii ‘90, realismului experimental din ficțiunea lui Irvine Welsh. În mod poate previzibil, anii petrecuți ca jurnalist în Moscova, în Londra și în Orientul Mijlociu l-au desprins pe Meek de interesul exclusiv pentru limbajul și punctele de vedere ale unei anumite comunități. Ajuns la al cincilea roman, își lasă personajele să călătorească pe glob ca și când engleza ca lingua franca ar fi de ajuns pentru a comunica oricât de subtil este nevoie, ca și când doar distanța temporală s-ar fi dovedit relevantă pentru apariția neînțelegerilor.

Ritchie, fost solist al unei trupe rock și actual prezentator TV, este îngrozit de posibilitatea ca relația extraconjugală cu o minoră să fie dezvăluită în presa de scandal. Val, jurnalist care-și maschează intransigența printr-o pretinsă apartenență la creștinism, vrea să o rănească pe Bec, sora lui Ritchie, care l-a părăsit. Bec, la rândul ei, se străduiește să-și păstreze atât relația cu Alex, fost coleg de trupă al lui Ritchie, cât și parazitul cu care s-a infectat intenționat, încercând să creeze un vaccin împotriva malariei, și căruia i-a dat numele tatălui ucis în război. Pe lângă toate astea, bătrânul O'Donabháin, cel ce l-a executat pe tatăl lui Ritchie și al lui Bec fiindcă acesta a refuzat să trădeze un camarad, își lansează un volum de poezii în cadrul unui festival literar din Cardiff: „Încă o dată, lui Bec i s-a părut că e prea anost și prea pașnic ca să fie ucigașul tatălui ei. Și-a citit versurile cu o voce calmă și monotonă, aplecat asupra cărții, adresându-se mesei. Liriciza tot felul de păsări, lemne plutitoare, un regret neprecizat.”

Dacă v-ați pierdut printre detaliile de mai sus, bănuiesc că nu ar trebui să menționez, în continuare, că soția și cei doi copii ai lui Ritchie fac ce fac orice membri respectabili ai unei familii ficționale, adică rămân undeva în fundal până când este neapărată nevoie de ei în economia textului. Romanului i s-ar potrivi descrieri succinte conținând cuvintele „ambițios”, „social”, „stratificat”, „un viitor clasic”, „imposibil de abandonat”. Cu toate astea, nu merită citit ca „viitor clasic”. Merită, mai degrabă, prin cruzimea narativă de a stârni pe fiecare împotriva celor apropiați și de a vedea până unde se poate merge cu jumătățile de trădare.

Nimic nou în faptul că, dincolo de o limită anume, te vei considera în mare parte îndreptățit să dezvălui ceva despre un cunoscut, pentru a te apropia măcar cu un pas de ceea ce îți dorești; nimic într-adevăr experimental în romanul lui Meek. O privire mai degrabă rece îl distanțează de scriitorii contemporani care tind să-și privească personajele cu o doză de compasiune uneori greu de împărtășit. Perspectiva omniscientă lasă prea puțin spațiu de manevre celor care ar vrea să pactizeze, de exemplu, cu Ritchie sau cu Val, sau măcar cu Bec cea onestă.

Inima, dincolo de metafora declanșatoare a intrigilor, rămâne mai degrabă un mecanism prin care lumea organică își menține nivelul relativ constant de prizonieri. Pe măsură ce traiectoriile sunt deturnate până la un aparent haos, Invaziile inimii surprinde momente de după ce „totul s-a sfârșit” într-un punctișor sau altul de pe o hartă a Terrei.

  • Plusuri

    Romanul duce o anumită muncă de responsabilizare, la finalul căreia rămâi cu bănuiala că ai putea ierta mai mult personajelor decât creatorul lor.

  • Minusuri

    Structura și ritmul nu lasă loc de îndoială că este vorba despre o narațiune cu intenție precisă, pe care trebuie să o descoperi. Nu este neapărat un minus, dar efortul construcției se simte.

  • Recomandari

    Oricui ar vrea să citească un fel de saga despre compromisuri și dileme morale.

Categorie: | Autor: | Editura:

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Bogdan spune:

    Aceasta recenzie m-a facut sa intru in subiectul cartii si sa ma duc sa o cumpar de la librarie

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro