bookblog.ro

Un amănunt din romanul Eclipsa. Nu neapărat necesar de știut, dar nici de neglijat.

Scris de • 13 February 2013 • in categoria

Titlu: Noua și scurta viață a lui Bree Tanner - O poveste din Eclipsa
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 192
ISBN: 978-973-54-0279-2
Cumpara cartea

Am mai spus asta și înainte și o mai spun odată: e plăcut să o descoperi pe Stephanie Meyer separat de personajele hiper-populare din saga Amurg. Noua și scurta viață a lui Bree Tanner - O poveste din Eclipsa, deși face parte din saga Amurg, nu pomenește decât tangențial de Bella, Edward sau de alte personaje din cele patru romane. Scurtul roman creionează o lume abia pomenită pe parcursul romanului Eclipsa: lumea noilor-născuți. Atunci când Bella a devenit vampir, situația ei era total diferită. Iar terifianta perioadă de un an pe care fiecare se ferește cât mai mult să o povestească rămâne într-o ceață misterioasă până la finalul ultimului roman din serie. Iar apoi, Stephanie Meyer scrie Noua și scurta viață..., iar această perspectivă ne este dezvăluită. Și este interesantă. Așa cum spune chiar autoarea, „... nicio perspectivă nu e vreodată cu adevărat insignifiantă”.

Romanul este văzut de Meyer ca fiind unul extrem de important pentru perceperea Eclipsei: „... povestea ei este atât de importantă ca să înțelegeți romanul...” dar, aș avea eu curajul să spun, după lecturarea lui, romanul nu va fi privit neapărat sub o altă lumină. Într-adevăr, aici dispare atmosfera siropoasă din celelalte patru romane, aici, spiritul de aventură se ridică mult deasupra romantismului, iar Bree Tanner este un personaj remarcabil de bine conturat, având în vedere că este contrabalansat doar de câteva alte personaje minore. Aș eticheta Noua și scurta viață... drept un roman echilibrat. Este cam așa cum filmul se remarcă față de carte (toate cele patru filme – cu ultimul împărțit în două – față de toate cele patru cărți). Chiar și stilul scriitoricesc al lui Stephanie Meyer este ceva mai matur. Dacă între cele patru romane din saga, stilul nu este cu mult diferit, aici vedem o Stephanie Meyer ușor mai matură, mai atentă cu cititorul. Scrie și pentru cei ce vor lectura romanul, nu doar pentru ea. Stilul ăsta se regăsește mai mult în Gazda.

Romanul este scurt. Într-o ediție ca cea de buzunar a oricăruia din celelalte patru romane, acesta ar avea, probabil, nu mai mult de 60 – 70 de pagini. Iar acțiunea se întinde doar pe trei zile și două nopți. Personajele sunt puține – cel puțin până la ultimele pagini unde apar și Volturi, și câțiva dintre vampirii clanului lui Carlisle – și sunt destul de asemănătoare unele cu altele, dar lucrul acesta este oarecum de înțeles, având în vedere că noii născuți sunt, în general, „toți o apă și-un pământ”.

Totuși, sunt și diferiți, odată ce ajungi să-i cunoști. Dacă Riley, Kevin, Kristie și Raoul sunt malefici, pur viscerali, ei trăind doar pentru a-și potoli setea și pentru a-și satisface cele mai animalice nevoi, Diego, Fred și Bree sunt cerebrali. Ei trei fac ca noii născuți să pară a merita o șansă. Ei trei justifică foarte bine atitudinea pe care Carlisle o are față de Volturi cu privire la Bree. De fapt „Bree [...] este motivul principal pentru care această poveste e acum în mâinile voastre și nu e pierdută în labirintul de fișiere uitate în calculatorul meu. (Celelalte două motive sunt Diego și Fred)”, spune Stephanie Meyer despre cei trei. Evident, nu se abține să creeze aceleași promiscuități amoroase, un triunghi în care dama este obiectul adorației a doi dintre cei mai puternici masculi. Asta pare a fi obsesia autoarei. Dar nu aprofundează. Ar fi depășit cu mult ridicolul din cele patru romane din saga dacă ar fi făcut-o. Nici măcar nu ar fi fost destul timp pentru ca așa ceva să mai fie și veridic.

Felul în care Bree percepe lumea înconjurătoare prin ochii ei de vampir este descris într-un mod foarte realist. Totul îi este nou, iar cititorul înțelege chiar asta. Ea este pacifistă iar lumea violentă din jurul ei este acceptată doar la nivel periferic. Luciditatea este punctul ei forte. Analizează informația primită, nu o ingurgitează pe nemestecate. Apoi mai există, pentru ea și Diego, premiza legendelor despre care toată lumea știe. Vampirii pot fi omorâți dacă sunt străpunși cu un țăruș în inimă sau dacă sunt lăsați la lumina zilei. Iar aceste legende reprezintă și metoda prin care Riley îi controlează pe nou născuți.

Diego este personajul cel mai bine conturat, în afară de Bree. Liniștit și el, inteligent, comunicativ, este o pradă ușoară pentru farmecele naturale ale lui Bree. Cei doi se îndrăgostesc, înființează un club – din care fac parte doar ei doi – petrec o noapte întreagă împreună, asistă la o întâlnire dubioasă care le schimbă radical viitorul (pentru a doua oară într-o perioadă foarte scurtă), și toate astea în mai puțin de 24 de ore. Apoi nu mai rămâne decât amintirea lui Diego, un miros vag și o revelație care îl va transforma într-un erou în mintea lui Bree.

Fred este și el bine conturat. Cam al treilea într-un clasament neoficial, după Diego. Tăcut, retras, misterios, are un aer de bovină, în special din cauza talentului pe care îl are. Dar Bree îl farmecă și pe el (acesta este triunghiul despre care vă spuneam) și atunci ea reușește să-l vadă așa cum e: un tânăr blond, înalt, frumos, atrăgător. Bizareria lui Stephanie Meyer în privința triunghiurilor amoroase (toleranța reciprocă dintre celor doi rivali, doar pentru satisfacerea unui capriciu al ei) intervine și asupra lui Fred. Îi propune o soluție de compromis în care îl include și pe Diego, dar evident, dacă ar fi acceptat-o, nu ar mai fi existat Noua și scurta viață a lui Bree Tanner - O poveste din Eclipsa.

Una peste alta, romanul este ușurel comparativ cu celelalte patru, dar mai matur, deși autoarea mai are mult de lucru până când opera să i se poată numi serioasă. Oricum, merită citit. E o lectură relaxantă. Eu l-am citit în perioada asta, dar cu siguranță merge să-l târăști pe plajă după tine, în plasa în care se mai găsește și prosopul, crema anti UV și mai știu eu ce. Da, un roman de citit pe plajă. Sau prin sălile de așteptare la dentist sau pe la alți medici.

  • Plusuri

    E ceva mai matur decât celelalte patru romane din saga. Se citește repede și explică, într-adevăr, câteva lucruri din Eclipsa, chiar dacă nu este vorba de lucruri esențiale, fără de care nu ai înțelege de altfel romanul.

  • Minusuri

    În general aceleași ca la tot ce înseamnă Stephanie Meyer: puerilitate (mă refer la obsesiile și bizareriile ei sentimentale) și abordarea simplistă, la persoana întâi exclusiv. Este un roman ușurel și, deși am menționat acest aspect și la plusuri, cu siguranță își are partea negativă: este vorba despre faptul că nu are vreo consistență filozofică sau psihologică la niciun nivel, iar încărcătura generală aproape lipsește. Cu alte cuvinte, nu constituie o provocare cerebrală.

  • Recomandari

    Fanilor seriei Amurg și celor ce le face plăcere să citească pe plajă (sau în alte locuri în care nu poți decât să citești reviste sau cărți extrem de ușoare).

Categorie: | Autor: | Editura:

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Anonimus spune:

    Mi-au placut mult cartile din seria twilight saga, in schimb pe asta am displacu-o total,mi se pare ca a scris-o pt ca avea nevoie de bani…sau oricum, e urata povestea, e departe de subiectul sagai si prost scrisa.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • A 16-a Luna

Copyright ©2011 Bookblog.ro