Titlu: Un nou Ev Mediu
Autor: Nikolai Berdiaev
Rating:
Editura: Omniscop
Anul aparitiei: 1995
Numar pagini: 135
ISBN: 973-96109-5-1

(despre capitolul Sfârşitul Renaşterii)

În cartea sa, Un nou Ev Mediu (1927), Nikolai Berdiaev urmăreşte desfăşurarea epocilor istorice, de la Renaştere, până la instaurarea socialismului în Rusia, reflectând asupra înfrângerilor succesive suferite de om pe parcursul unei istorii zbuciumate, asupra modului cum a ajuns omul la afirmarea de sine prin sine, pentru a sfârşi în autoexterminarea sa.

Sfârşitul Renaşterii

În perspectiva lui Berdiaev, declinul Renaşterii a coincis cu epuizarea potenţialului spiritual al omului, reflectând, în fapt, năruirea idealurilor şi valorilor care îl însufleţiseră în zorii acelei epoci de reînnoire. Omul a intrat în epoca Renaşterii plin de suflul creator ce emana din sensul spiritual al Evului Mediu creştin. El a redescoperit valorile antichităţii fără a părăsi însă principiile medievale, în aceasta constă complexitatea sufletului renascentist (reflectată, de pildă, în arta şi viaţa lui Botticelli). Astfel, Berdiaev plasează existenţa adevăratului spirit renascentist în perioada Trecento-ului (prima Renaştere italiană, o perioadă intermediară în cursul căreia omul "s-a crezut eliberat de "organic", fără a se crede supus "mecanicului"), când sufletul creştin nu cunoscuse încă dezagregarea şi decadenţa (la care va conduce instaurarea academismului în arta secolului al XVI-lea), dimpotrivă el constituia resursa şi forţa spiritual-creatoare veritabilă a marilor artişti şi părinţi ai Renaşterii (printre care Sfinţii Dominic şi Francisc, Ioachim de Flore, Sfântul Thomas D"™Aquino, Dante, Giotto).

[Citeşte mai mult pe secţiunea de Ştiinţe umaniste şi religie]