bookblog.ro

Timpul se învârte în loc

Scris de • 28 April 2011 • in categoria

Titlu: Un veac de singurătate
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2008
Numar pagini: 480
ISBN: 9789731034621

Trecutul nu e decât minciună, memoria nu are cale de întoarcere, orice primavără trecută este irecuperabilă şi dragostea cea mai nebună şi mai statornică nu e decât un adevăr efemer.

Un veac de singurătate nu este un roman despre un bătrân singur care îşi povesteşte viaţa solitară şi plictisitoare, plină de regrete spoite cu nostalgie si ornate cu cugetări filosofice, aşa cum am crezut iniţial datorită titlului. Este, dimpotrivă, un roman care abundă în personaje, poveşti şi întâmplări, alert şi plin de viaţă. Este scris cu atâta maiestrie încât poate fi comparat cu un caleidoscop; în funcţie de unghiul din care priveşti, descoperi mereu altceva în esenţa sa.

Povestea neamului Buendia şi a satului Macondo pe care l-a întemeiat şi cu care s-a identificat perfect până la final, a fost pentru mine ca o poveste – spusă aproape în ordine cronologică – a istoriei lumii, aşa cum poţi s-o descoperi în mod indirect din literatura scrisă, din cele mai vechi timpuri şi până în prezent. O lume cu eroi legendari, întâmplări fantastice, obiecte vrăjite şi ritualuri magice care, odată, făceau parte din realitatea cotidiană. Aceasta evoluează către o realitate mai recentă, însă pură, datorită lipsei ştiinţei şi-a tehnologiei dincolo de alchimie şi teorii neverificate despre lume. Urmează războiul care strecoară spaima şi neîncrederea în sufletele oamenilor, înveninându-i şi trezindu-le instinctul de conservare, apoi dezvoltarea şi prosperul ce vin odată cu evoluţia tehnologiei şi-a ştiinţei incearcă să echilibreze oarecum balanţa. Apoi are loc o revoltă care se sfârşeşte cu un masacru muşamalizat (care pe mine m-a dus cu gândul la Holocaustul despre care există voci care susţin că nu a existat), după care un oarecare final este semnalizat de cei trei ani interminabili de ploi neîncetate care bagă satul într-o lâncezeală şi amorţire indiferentă vecine cu moartea, în urma căreia mai rămâne doar un sat în ruină. Toate acestea pot fi identificate cu momente din istorie. Totuşi, capitolele de final mi s-au părut mai degrabă ca fiind o profeţie a ceea ce va urma decât o retrospectivă a ceea ce a fost.

Cuvintele pe care le repetă bătrânii, în special Ursula, care spun că timpul nu trece ci se învârte în cerc (la fel cum numele din familia Buendia se repetă din generaţie în generaţie), este tot un mod de-a spune că istoria se repetă. Pentru mine, aceste cuvinte prezintă realitatea lumii prezente care, redusă la esenţial, nu difera prea mult de orice alt moment din istorie.

Pe langă acestea, Gabriel Garcia Marquez face parte dintre scriitorii pe care-i citesc cu plăcere datorită realismul său fantastic care este uneori mai real decât pare. Cred că cel mai mult îmi place faptul că spune lucrurilor pe nume, dezvăluind adevăruri greu de digerat pe care oamenii încearcă, în general, măcar să le înfrumuseţeze, dacă nu chiar să le nege.

Aceste adevăruri dezvăluie că ceea ce pare a fi dragoste nu e întotdeauna dragoste, la fel cum ura nu e întotdeuna ură, că motivaţiile care ne împing să facem anumite lucruri pot fi doar o suprafaţă amăgitoare care ascunde adâncuri mult mai complexe. Însă, cel mai pregnant dintre aceste adevăruri este acela că oamenii trec singuri prin viaţă, indiferent de numărul de persoane cu care se înconjoară în traiul cotidian, că nu există dragoste îndeajuns de profundă şi de durabilă pentru a alunga singurătatea pentru totdeauna, iar aceea dragoste pasională care amăgeşte sentimentul de singurătate prin fuziunea fizică ori se potoleşte ori devine obsesie distructivă, ambele având ca rezultat însingurarea în care suntem sortiţi să trăim ca indivizi. Şi tocmai pentru că suntem indivizi, adică entităţi separate şi clar delimitate, oricât am încerca să ne contopim cu ceilalţi indivizi folosind dragostea, pasiunea, comunicare ca lianţi, în realitate această contopire nu poate să aiba loc sau, dacă are, atunci nu durează niciodată prea mult.

Această temă a singurătăţii omului în lume este reluată în mai multe din operele lui Marquez, probabil fiindcă este un adevăr care poate fi ignorat însă nu poate fi negat. Oricât ar vrea să se amăgească, omul trebuie să înfrunte viaţa, cu toate suişurile şi coborâşurile sale, formarea istoriei, daca vreţi, de unul singur.

  • Plusuri

    stilul captivant, poveştile individuale ale personajelor sunt foarte interesante, realitatea care poate fi întrezărită dincolo de ficţiune

  • Recomandari

    celor care vor să citească o carte despre viaţă, iubire, condiţia umană şi adevăruri brute prezentate într-o lumină suavă

Categorie: | Autor: | Editura:

Citeste cele 13 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Flori spune:

    Dintotdeauna mi-am dorit sa citesc cartea asta( la un loc cu “sa traiesti pt ati povesti viata”), dar mereu am amanat. Am citit o nuvela de Marquez care a fost foarte buna. Imi pun din nou memento cu ocazia asta :)

    raspunde

  2. Mada spune:

    Am citit-o, dar pe mine nu m-a captivat intr-atat… nu o pot compara cu alte carti care ma faceau sa-mi doresc sa citesc cat mai mult din ea (chiar daca poate faceau parte din literatura de “consum”). Dar dupa ce am citit articolul acesta, mi-am dat seama din cate punte de vedere poate fi analizata si, mai ales, ce vrea sa exprime e foarte interesant si adevarat. Spre sfarsit mi-a placut cartea :) In orice caz…pentru ideile promovate, merita citita.

    raspunde

    • andrea spune:

      Nada, desi se vede dupa ceea ce am scris in recenzie ca eu am fost fara doar si poate captivata de acest roman, nici eu nu puteam sa citesc prea mult din ea de-odata. si nu pentru ca nu ma tinea in priza ci pentru ca era atata informatie incat aveam nevoie de pauze ca s-o pot digera. E ca si cand mananci ceva foarte dulce sau foarte aromat. oricat de mult iti place trebuie sa te limitezi la portii mici.

      raspunde

      • Andrei spune:

        Exact asa am patit si eu … Imi placea foarte mult sa citesc dar dupa un timp relativ scurt devenea foarte obositor … totusi o carte frumoasa care merita citita
        Poate voi avea timp sa citesc si altee romane deale lui … sper sa se riduce macar la standardele impuse de acesta …

        raspunde

  3. Mada spune:

    *puncte, scuzati-ma :)

    raspunde

  4. Pingback: Prin blogosfera literara (25 aprilie – 1 mai 2011) | Filme si carti

  5. Maria A. spune:

    O carte destul de grea, care in aparenta pare o insiruire de intamplari nesfarsita, dar care, privita cu atentie, aduce semnificatii lucrurilor simple, aduce cruda realitatea intr-o aura a fanteziei. O carte care intr-adevar merita citita!

    raspunde

  6. Florin Hulubei spune:

    O carte-fetis pe care as citi-o si de o suta de ori, fara sa ma plictisesc…

    raspunde

    • andrea spune:

      Aceasta chiar e o carte pe care o pot citi de o suta de ori la oarece intervale de timp pentru ca are atatea detalii si se intampla atatea lucruri incat oricum nu poti sa tii minte totul si cand recitesti e din nou interesant. Ca sa nu mai zic de faptul ca orice carte de genul acesta poate oferi o alta perspectiva asupra lumii si-a ideilor prezentate in functie de varstele la care o recitesti.

      raspunde

  7. Apple Pie spune:

    Nici eu nu-mi amintesc multe detalii, dar imi amintesc ca a plouat 4 ani vreo 9-10 luni (nu mai sunt sigura) si 2 zile. Am citit-o de curand si e inca proaspata in amintire :D Si intr-adevar, e o carte care merita sa fie citita!

    raspunde

  8. MissAnnie spune:

    Un roman pur si simplu genial! L-am citit de doua ori. Nu am sa-l descriu, pentru ca e un roman de citit, nu de descris. Spun doar ca e unul dintre cele mai bune carti scrise vreodata, dupa parerea mea.

    raspunde

  9. gabo spune:

    am citit de doua ori cartea asta. am si scris despre ea. cum inteleg eu lucrurile, daca ma gandesc la finalul cartii, scopul ultim este cunoasterea; cunoasterea propriei povesti care dezleaga misterele lumii.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Mostenirea Katherine Webb

Copyright ©2011 Bookblog.ro