bookblog.ro

„Urâtul din ce-i făcut?/ Din omul care-i tăcut.”

Scris de • 4 September 2012 • in categoria

Titlu: Eşti cât povesteşti. O fenomenologie a basmului popular românesc
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Numar pagini: 274
ISBN: 978-973-50-3574-7
Cumpara cartea

Chiar dacă această lozincă nu e în acord cu proverbul „Tăcerea e de aur!”, pentru folclorul românesc rostirea echivalează cu fiinţarea „căci de n-ar fi nu s-ar povesti”. Senzaţia pe care o aveam în copilărie, aceea de totală încredere în universul fantastic depănat la gura sobei într-o noapte de iarnă, se confundă cu vraja irezistibilă a cuvântului dulce, lin, fluid - fereastră către tărâmul de dincolo, unde totul e posibil. Viorica Nişcov, germanistă şi folcloristă cu mare notorietate, cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu”, porneşte de la fascinaţia fabulosului şi întreprinde o analiză minuţioasă a fenomenului basmului.

Care e diferenţa dintre varianta orală şi cea scrisă? De unde apare întregul registru de personaje supranaturale ? Au ele o rădăcină etnografică? Ce rol au naraţiunile populare în modelarea culturii ? Merită ele titulatura de „tezaur”? Şi, până la urmă, ce transformă o simplă poveste într-un vis cu ochii deschişi, învăluit într-o atmosferă magică? Să fie de vină mrejele cuvântului sau încărcătura emoţională a povestitorului? La toate aceste întrebări va răspunde autoarea treptat-treptat, cu o ordine nemţească, aşa cum îi este şi formarea profesională.

Cartea de faţă este extrem de bine structurată şi vine în întâmpinarea unui public extins. Atât amatorii, cât şi specialiştii pot folosi volumul Vioricăi Nişcov pe post de instrument de studiu. Capitolele bine delimitate, schiţele stilistice moderate, echilibrul compoziţiei şi cronologia atentă sunt cu siguranţă punctele tari ale acestui tratat, cu toate că din când în când, limbajul greoi, operând cu terminologii complicate şi pe alocuri preţioase, împiedică receptarea facilă a textului.

Avem nevoie de basme?

Importanţa basmului în creşterea culturală a omului a fost disputată de-a lungul timpului de personalităţi de renume şi Viorica Nişcov nu ezită în a prezenta şi acest conflict ideatic, chiar dacă obiectivitatea de arbitru poate nu ar face decât să-i discrediteze preocupările. Dacă Mircea Eliade susţinea că „Din primele timpuri vedem că există o nevoie existenţială de a asculta sau citi poveşti... nu doar de a percepe forme şi sunete.”, Paul Valery întoarce spatele acestor teorii fără sfârşit şi îşi exprimă dispreţul pentru orice formă de epică, considerând-o arbitrară şi supusă mereu întrebărilor anodine. Marele poet francez credea că scriind simpla frază „Marchiza iese la ora cinci.” ca început al unei naraţiuni de orice fel, cititorul îşi va pune întrebări asupra textului: „Unde? De ce tocmai la ora cinci? Cine? Cu cine?” Etc. Basmul, în ciuda a tot ce se spune, este felul omului de a domina timpul, expresia unei compensaţii înalte, un tribut plătit vieţii cotidiene, nu mereu mulţumitoare.

După un „Cuvânt înainte” convingător, despre forţa poveştii şi vitalitatea ei, autoarea dă cărţile pe faţă şi descrie mijloacele sale de cercetare, cel mai important fiind catalogul internaţional de basme ATU (Arne-Thompson-Uther), în care sunt inventariate cele mai răspândite tipuri şi episoade din repertoriul internaţional. După prezentările de rigoare, începe caruselul descoperirilor…

Vănătoarea de poveşti

Primul capitol, „O istorie a colecţiilor”, descrie pas cu pas itinerariul culegerilor de basme din ultimii 200 de ani editate în România. În funcţie de talentul prelucrătorului de folclor, Viorica Nişcov acordă un spaţiu variabil, după merite, fiecărei iniţiative basmologice. Astfel, aflăm că primul basm notat pe larg datează din 1797, din spaţiul moldovenesc, dar că pe fundalul romantismului şi al interesului crescut pentru fantasticul popular, „Basme valahe” este prima culegere de basme în care se ia act de importanţa moştenirii noastre culturale de ordin folcloric. Un trist semn de întrebare planează asupra originii autorilor … fraţii Albert şi Arthur Schott, doi germani inimoşi, care au acordat o şansă unui popor sud-european fără simţul propriei valori.

De aici a început basmologia românească… dusă mai departe de nume mai mari sau mai mici, precum Simion Florea Marian (1869-1880), I.Slavici (1872), Petre Ispirescu (contemporan cu Slavici), Creangă (1890, volum de poveşti apărut postum), L. Şăineanu (1895) şi alţii, orientaţi după 1900 de metoda ştiinţifică, mult mai riguroasă. În ciuda acestor progrese remarcabile, autoarea observă cât de ingrată este prelucrarea şi transcrierea unui basm popular, pentru că el îşi pierde oralitatea şi chiar dacă ar fi transcris cu maximă fidelitate, cititorul acomodat cu deprinderile literare ale limbii, s-ar simţi agasat de stilul dialectal.

Basmul pentru copii, văzut de adulţi

Tocmai aceste probleme de receptare o pun pe gânduri pe autoare şi de aceea, al doilea capitol, „O istorie a cercetărilor” pune accent pe modul în care basmul a fost primit, interpretat şi studiat de-a lungul timpului. Primele opinii publice datează din vremea cronicarilor căci însuşi Ion Neculce publică în introducerea la „O samă de cuvinte” 42 de legende populare. E important pentru că astfel cărturarul spune că veridicitatea creaţiei populare, inclusiv a basmului, e discutabilă, dar nicidecum nu poate fi pur şi simplu ignorată. Mult mai târziu, dorind să ajungă la rădăcini, Aron Densusianu cere urgent ca toţi culegătorii să redacteze basmele exact aşa cum le aud din gura naratorului, fără alte adăugiri: „nimic schimbat, nimic adaus, ci păstrat ca ceva sacrosanct”. Și toţi cei care au urmat, Speranţia, B.P.Hasdeu, N.Iorga, George Vâslan etc. au încercat să înţeleagă în primul rând care e diferenţa dintre copie şi model.

Demersuri multiple de a descifra codul basmelor au împărţit criticii în tabere separate, ceea ce a declanşat o adevărată competiţie: unii au identificat spaţiile din basme cu spaţii geografice din realitate, alţii au văzut în basm un strigăt al unei civilizaţii pierdute prin intermediul căreia noi ne-am înrudi cu egiptenii (vezi laitmotivul metamorfozelor), alţii au creat o legătură între elementele spiritualităţii indiene sau chiar între elementele de logică matematică şi basm. Dar cea mai mare piedică nu a fost creativitatea interpretativă, ci o clasificare riguroasă, atotcuprinzătoare, problemă nici până acum complet rezolvată.

Basmul... reverie sau coregrafie?

După plasări precise în timp, după expunerea unor cercetători faimoşi, Viorica Nişcov prezintă spectacolul cuvântului magic şi al povestirii ca ritual. V-a trecut prin cap vreodată că un balaur ar putea fi simţitor la gesturi de politeţe (căci într-un basm modern, cules de prin anii 80, un balaur devine personaj pozitiv, auxiliar al eroului care a avut bunul-simţ să-i spună „Bună, frate!”) ? Ştiaţi că nevoia de actualizare riscă să evacueze fantasticul din basm (referinţele la lumea reală fiind din ce în ce mai pregnante; fragment de basm: „ori înving, ori mă dărâmă [Cum l-a dărâmat şi pe Ceauşescu – adăugirea povestitorului]”)?

Tendinţe, adevăruri şi analize critice sunt doar câteva dintre surprizele plăcute ale capitolului trei. Concluziile sunt lapidare şi la obiect, însoţite de o bibliografie mai mult decât generoasă, vădind seriozitatea cercetării. Anexa aleasă de autoare (mărturisiri ale lui Felix Karlinger despre fenomenele paranormale petrecute în timpul muncii de teren care implică în principal culegerea de basme de la diverşi povestitori) ridică un semn de întrebare, ideal pentru orice epilog, pentru orice final de drum, ducând la o altă dilemă: este relatarea de basme un mod de a suspenda realitatea sau o înnobilare a ei?

  • Plusuri

    Tratarea temeinică a problemei; multiple referinţe, multe drumuri deschise către cercetare; ordinea desăvârşită a studiului;

  • Minusuri

    Apelează la jargon, uneori fără a fi cazul; lectură anevoioasă; cronologie obositoare;

  • Recomandari

    Mai ales pentru viitorii basmologi, un punct de pornire ideal în studiul folclorului românesc, lucrarea fiind însă deschisă pentru toţi amatorii de critică literară.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. bogdan damian spune:

    Astfel de fenomene “paranormale” (Felix Karlinger) in timpul povestirii, citirii / ascultarii povestilor etc – apar nu din cauza capacitatilor povestitorilor populari (care sunt reale in unele cazuri), ci, mai ales, ptca prin “povesti” se acceseaza partea profunda a fiintei, de unde izvoraste lumea intreaga. De “acolo” izvorasc legile universului.
    “A nu şti este ceva extrem de intim. Acest „Nu ştiu.” al tău este vastitatea propriei tale naturi profunde care dă naştere împrăştierii constelaţiilor cosmice, umbrei copacilor din curte şi propriei tale inimi bătânde.”
    [Kuei Ch`in (maestru Ch`an din secolul IX)]

    V. si pe aici:
    http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/breviar-de-idei

    http://www.scribd.com/doc/21466179/Despre-Mit

    raspunde

  2. Viorica Nişcov spune:

    Stimată domnişoară Cristina Stancu,

    abia acum, din pură întâmplare, am citit rândurile dvs. substanţiale despre cartea mea „Eşti cât povesteşti“. Vă mulţumesc pentru atenţia cu care aţi citit-o, pentru inteligenţa aprecierilor dvs., inclusiv pentru obiecţiile pe care le formulaţi. Totodată îmi cer scuze că vă mulţumesc cu atâta întârziere, dar mi-am zis că „mai bine mai târziu decât deloc“.

    raspunde

  3. Cristina Stancu spune:

    Buna seara! La randul meu va multumesc pentru aprecieri. Cartea dumneavoastra este un studiu meticulos si m-a impresionat munca filologica pe care ati intreprins-o cu atata dedicare. Cat despre raspunsul dumneavoastra tardiv, va asigur ca v-ati ales momentul potrivit. Sunt in primele zile de studentie (LUC, Litere, Unibuc) si in toata dezorientarea unui nou inceput, aceste cuvinte vin ca un linistitor si frumos “Noapte buna!”.

    raspunde

  4. Tomescu Loredana spune:

    de unde pot face rost urgent de cartea “a fost de unde n-a fost”

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro