bookblog.ro

Viaţa mea de bărbat

Scris de • 5 October 2009 • in categoria

Titlu: Viaţa mea de bărbat
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2008
Traducere:
Numar pagini: 520
ISBN: 978-973-46-1111-9

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

"Aşa s-a petrecut îndrăgostirea...

... odată cu educarea noastră reciprocă şi convalescenţa comună". Romanul My life as a man mi-a resuscitat nevroza. Prin realismul lui stânjenitor, inconfortabil unei minţi refuznice. Nevroza ca o eternă şi indispensabilă convalescenţă. Cele două eu-ri disociate şi supradimensionate narcisic ale lui Philip Roth - Tarnopol şi Zuckerman - sunt trimise pe teren aux mains nues, pentru a depune mărturie completă, nemincinoasă, universală (!) despre infirmitatea vieţii de cuplu. Cei doi dau semne că şi-ar dori să scrie (fără prea mare nădejde, fără tragere de inimă) romanul perfect, onest până la dezintegrare, despre mariaj - în detaliu: despre mobilurile neştiute, deseori psihotice, care ne aruncă în braţele (alt)cuiva. Cei doi Roth nu-şi dau uşor seama că - aşa fragmentar, dezlânat, ajutaţi infidel de memorie - chiar izbutesc, ci au impresia frustrantă că toţi cei din jur, în primul rând partenerele ocazionale (oficiale sau nu), deţin unelte mult mai măiastru folosite pentru a autopsia definitiv căsătoria - zbaterea, deseori zadarnică, a doi oameni de a trăi împreună.

Fiu de emigranţi evrei de dată relativ recentă, Tarnopol, cel care "scrie" în "realitate" Viaţa mea de bărbat, este împuternicit (pedepsit?) de P. Roth să trăiască şi să sufere - imobilizat acolo de pedanta educaţie aşkenadă şi de străvechea tradiţie semită a non-violenţei - în infernul istovitor al căsniciei. Este o prescripţie sacrificială flaubertiană, adoptată şi aplicată de Peter T. cu o râvnă suspectă de masochism, care "garantează" fecunditatea creaţiei: să trăieşti ca un burghez "serios", conformist în viaţa de toate zilele, pentru a te desfăşura cu violenţă, original şi în toată splendoarea capacităţii de a denunţa la masa de scris. În vederea atingerii acestui scop sublim, scriitorul acceptă să devină un Sisif al menajului ratat.

Încă unul care scrie ca să nu ucidă

Rar mi-a fost dat, ţinând în mână alte romane, să am ca acum surpriza de a mă identifica, în varii proporţii, cu toate personajele semnificative, masculine şi/sau feminine, ale acestei istorii care se vrea una a bărbatului universal (ca să persiflez veşteda consideraţiune călinesciană). Am fost, pe rând (eu sau persoane nefaste din trecutul meu), câte puţin din Nathan, Sharon, Lydia, Maureen (în întrebările acelea cu o logică nebună, inchizitoriale, de o precizie autopunitivă specific paranoică), eteric-frigida Susan ("o colecţie de simptome"), contorsionat-sterilul Tarnopol. Mirosurile din bucătăria de scriitor a lui Philip Roth nu mi-au făcut mereu bine, nu-s comode deloc. Numesc bucătărie internă de scriitor atât inserturile teoretice ce ar ţine mai degrabă de o lucrare de genul Arta romanului (M. Kundera) ori Adevărul minciunilor (M.V. Llosa), cât şi metoda asta crudă de a se perinda "cu cartea pe faţă" pe dinaintea cititorului, nu rareori având eu simţământul penibil că îl văd înmuindu-şi cu maximă satisfacţie, amestecată cu o firească doză de durere empatică, peniţa în vaginul inert şi ofilit al lui Maureen (Lydia). Încă unul, îmi spuneam, care scrie ca să nu ucidă.

Profesorul P. este un individ orb la structura sa internă de mare solitar, de inadecvat lumii, dar debordând de o senzualitate neamericană (ca să prejudec), fragilizat până la stadiul de idiot social de lucrările din "marea literatură" şi critică citite (i se pare deseori că serveşte interlocutorilor replici de roman şi nu propriile gânduri), devorate (ghicim) mai mult cu simţurile, mai mult cu ochii prea clar-văzători ai debilităţii lui precoce decât cu raţiunea. Un narcisic ce trăieşte întru sondarea fără final şi fără finalitate conştientă a ego-ului. Ego-ul de sine gândit, dar şi în relaţie cu femeile lui dezaxate. "Eul e pentru mulţi romancieri ceea ce e fizionomia proprie pentru pictorul portretist: subiectul cel mai la îndemână ce se cere cercetat, o problemă pe care să o rezolve arta lui...". El vrea cu orice preţ să vadă, să asiste aproape voyeuristic, cu suflul crimei în ceafă, cum şi din ce anume (din existenţa sa telenovelistică) i se naşte arta. Şi cred că acest impuls de moaşă intelectuală (poate şi dorinţa de a fi o "mamă" a propriei opere la fel de minunată ca mama sa) îl şi ţine până la capăt lângă o soţie dezechilibrată.

Romanul unei psihanalize

Viaţa mea de bărbat poate fi citită, de împătimiţi, şi ca "romanul unei psihanalize". Îţi trebuie stomac de oţel şi niscai (temeinice) lecturi din "clasici" pentru asta, pentru a asimila cum se cuvine pasajele psihanalitice şi înfruntările ambivalente înfăţişate în interiorul lor (plus cele ce îţi apar, prin inevitabila lectură afectiv-complice, în minte): de exemplu, conflictul iscat de confuzia - viaţa, inspiraţie pentru artă versus arta - factor distorsionant în percepţia realităţii; simultaneitatea - Maureen, muză şi femeie castratoare. Eu unul am căzut în capcană, mi-am pierdut cumpătul de câteva ori şi iată-mă în plină regresie, "ajutat" semnificativ, fireşte, şi de năvala oportunistă a conflictelor nerezolvate din viaţa de toate zilele. Cam acestea dinspre partea mea despre ceea ce consider a fi cel mai cathartic-epuizant roman al lui P. Roth citit de mine până în prezent. Grijă mare: cartea refuză să se sfârşească odată cu ultimul punct; nu e exclus ca într-o bună zi să ne trezim noi înşine continuând-o.

Scris de Cristian Sîrb

    Categorie: | Autor: | Editura:

    Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. dragos c spune:

      mi se pare totul foarte complicat…

      raspunde

      • Chiar este (mă bag fiindcă am citit-o şi m-a impresionat). E o poveste în ramă în ramă, de fapt, ca nişte poveşti suprapuse. Dar o mărturie despre bărbaţi, femei şi nebunia relaţiilor dintre ei cum puţini romancieri au scris.

        raspunde

    2. C.SÎRB spune:

      ‘Totul’ vrea să zică ce, Dragoş? Spune şi tu, să pricep bine, fără echivoc, dacă pofteşti.

      Dacă vei citi cartea, vei da crezare vorbelor mele aparent alambicate. :)

      E un ‘Roth’ care nu poate fi “rezolvat” în trecere, din fuga degetelor pe tastatură.

      raspunde

    3. flavia spune:

      poate extrapolez nefericit, dar inclestarea lui tarnopol(zuckerman) imi pare drama in extenso a intelectualului. oricum roth m-a facut (si) de data asta sa cred ca solutie nu exista; nu te poti sustrage monstruozitatii unei relatii. fir-ar! macar daca nu ar fi atat de elocvent si convingator; daca nu ar fi ciudat de veridic (exact cum protagonistul incerca sa-i invete sa scrie pe cursantii lui de al cursul de compozitie) si inspaimantator de real. o carte minunata!
      si draguta recenzie!

      raspunde

    4. C.SÎRB spune:

      Ei, drăguţă! E supărată recenzia, nicidecum “drăguţă”. Gâfâită, eventual. Pătimaşă, da! Sau, cel mult, “complicată”, cum spunea Dragoş…

      Nu ştiu ce înseamnă “drama intelectualului”. Încerc, de fapt, să uit asta, pentru că-mi aduce aminte de comentariile dictate spre memorare de la orele de română.

      Mulţam de vizită.

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro