bookblog.ro

Viaţa, patimile şi cîntecele lui Leonard Cohen

Scris de • 31 July 2006 • in categoria

Titlu: Viaţa, patimile şi cîntecele lui Leonard Cohen
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2005
Numar pagini: 288
ISBN: 973-46-0158-X

Nu ştiu dacă Mircea Mihăieş are o pasiune pentru roşu, însă "Viaţa, patimile şi cîntecele lui Leonard Cohen" m-a sedus de la copertă, de la culoare, de la textură. Forma sub care se prezintă cartea este în deplin acord cu textul, culorile, fotografiile, subtitlurile, mirosul paginilor se armonizează.

Pentru cine nu cunoaşte şi nu e interesat în mod special de viaţa lui Cohen, această carte poate fi una de iniţiere, fiindcă e scrisă minuţios, blînd, nevrotic, fără trucuri; nu e o înşiruire de nume, locuri şi întîmplări; nu e un eseu critic, o cronică, o recenzie sau o colecţie de articole. Ar putea foarte bine să fie şi roman, cu supleţea capitolelor - Vocea, nevroza; Ecoul, frustrarea; Vrajba, durerea; Trecutul, tăcerea, cu un personaj învins sau glorios, neliniştit, întrebător, revelat sau enigmatic.

Împătimiţii poetului în muzică nu au ce reproşa acestei cărţi: e completă ca informaţie, însă nu aridă, nu trece cu vederea eşecurile, nu trece cu vederea nici umbrele, nici lumina violentă, îi lipsesc hiperbolele. Se întîmplă ca un roman(să îi spunem aşa, pentru controversă) de felul acesta să nu fie excesiv, fiindcă vocea narativă caută să se definească prin vocea principală, "eu" nu îl acoperă pe "el"; poate fi o formă subtilă de căutare egoistă, dar definirea lui Mircea Mihăieş de aici prin Leonard Cohen nu are nimic strident, agresiv, neclar pentru o a treia persoană- cititorul. Poate fi, pur şi simplu, o reverenţă.

Cu toate că defineşte precis coordonatele muzicii şi prozei coheniene, cartea imprevizibilă în generarea de emoţii. E grea şi tristă, dacă e citită cînd plouă afară. Are o senzualitate care se intensifică, dacă e citită pe muzica lui Cohen. Singurătatea, dragostea, nebunia, inocenţa fac inimile să tremure, minţile să nege, sunetele să cadă, asta ştim din muzica lui. În acelaşi acorduri, discreţia cu care Mircea Mihăieş spune povestea e stranie şi fericită. Tot aşa cum sunt şi 32 de poeme din final (în traducerea lui Mircea Cărtărescu).

    Categorie: | Autor: | Editura:

    Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

    1. aglaja spune:

      Draga Mihaela,

      ca sa vezo ce mica e lumea ;-)
      Iti multumesc pt. aceasta minunata recenzie! La indemnul tau, voi citi cartea ca “initiere”. Din pacate cunosc doar o parte din muzica lui Cohen, dar cred ca asta ajunge sa te faca curios asupra persoanei din “spatele” ei. I-ai citit cumva si romanele?

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    • clarisse frederic vitoux
    • Confesiunile unei masti - Yukio Mishima

    Copyright ©2011 Bookblog.ro