bookblog.ro

Viitorul din trecut

Scris de • 29 October 2012 • in categoria

Titlu: Lumea ce va să vină
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 448
ISBN: 978-606-600-918-8
Cumpara cartea

“În ultimul timp, lui Benjamin Ziskind începuse să i se pară că lumea întreagă îşi dăduse duhul, că era locuitorul unei necropole.”

Sufocat de probleme personale şi sentimentul propriei ratări, Ben Ziskind revine la viaţă după ce fură o schiţă de Chagall dintr-un muzeu, tablou care de fapt i-a aparţinut mamei sale. Este vorba despre Deasupra oraşului (studiu), la care face referire şi coperta ediţiei româneşti: o siluetă întunecată pluteşte deasupra oraşului Vitebsk ca şi cum ar fi la plimbare, fără să ştie că de fapt zboară. Ben nu este hoţul de artă tipic, iar istoria tabloului face greu de etichetat actul său ca furt, cel puţin din punct de vedere moral. Chagall, pentru scurtă vreme profesor la Colonia de băieţi din Malahovka, îi dăruieşte acest studiu lui Boris Kulbak, în schimbul unui tablou desenat de acesta din urmă. În rama tabloului de Chagall, colegul acestuia, scriitorul de limbă idiş Der Nister (Pinchus Kahanovici), ascunde o povestire care va călători astfel peste generaţii.

Romanul este presărat cu astfel de povestiri inspirate din scriitorii de limbă idiş, care amestecă într-o manieră proprie optimismul cu macabrul. Acestea rezumă la un nivel simbolic situaţiile şi experienţele personajelor. Povestirile autorilor idiş uitaţi sunt colecţionate de mama lui Ben şi a Sarei, care le relansează sub nume propriu, ca pe nişte poveşti pentru copii. Furt intelectual? Fraudă? Sau poate singura formă de a readuce în atenţia editorilor şi cititorilor opere de artă pe nedrept uitate. Prin istoria “imposturii” lui Rosalie Ziskind, autoarea aduce în discuţie situaţia limbii şi literaturii idiş din Rusia, care a fost ştearsă din istorie odată cu ultimii scriitori întemniţaţi şi dispăruţi. Uitarea culturii idiş a fost sprijinită şi de evreii emigraţi în America, dornici de a se integra şi de a şterge ceea ce îi făcea să fie diferiţi şi remarcaţi de eventuali opresori. Prin urmare, nu doar fantoma unui bătrîn pluteşte deasupra oraşului modern, ci şi fantoma unei literaturi dispărute aproape complet.

Romanul este şi o meditaţie asupra hazardului în artă şi viaţă: în timp ce Marc Chagall cunoaşte succesul în Europa şi America, Der Nister şi ceilalţi artişti evrei din URSS cunosc percheziţiile, înfometarea şi închisorile. Cele mai multe din operele lor nu vor mai fi recuperate, tot aşa cum vieţile celor care au fost victime brutalităţii şi crimelor întîmplătoare sunt uitate sau simple numere în statistici. Însă la fel ca povestirile idiş, romanul amestecă macabrul şi oroarea cu frumuseţea pură, radiantă care poate apărea între oameni sub forma iubirii, încrederii, acceptării.

Senzoriale, descriind lumină, culoare şi percepţii, poveştile personajelor din acest roman creează o lume ca o expoziţie de tablouri. Pe lîngă construcţia impecabilă, o ţesătură de istorii şi simboluri, stilul Darei Horn este vizual şi evocator. Trezeşte în cititor amintirea propriilor reacţii şi sentimente, empatia şi simpatia faţă de personaje, dar în acelaşi timp admiraţia faţă de inteligenţa autoarei. Pentru mine Lumea ce va să vină este pur şi simplu o carte frumoasă.

  • Plusuri

    Structura complexă ascunsă de talentul narativ al autoarei, care face totul să curgă neobişnuit de simplu. Stilul senzorial, care se adresează sensibilităţii şi emoţiilor. Superbele poveşti idiş despre rai, iad şi viaţa de dinainte de naştere.

  • Recomandari

    Dacă v-a plăcut Istoria iubirii, ar trebui să citiţi această carte.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Livada de mango Robin Bayley

Copyright ©2011 Bookblog.ro