bookblog.ro

Voci interioare şi exil într-un Portret al artistului

Scris de • 8 December 2010 • in categoria

Titlu: A portrait of the Artist as a Young Man
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2000
Numar pagini: 384
ISBN: 9780141182667

Literatura integrată în Artă. Care este oare diferenţa dintre Ceilalţi şi un Artist? Ce înseamnă la urma urmei ,,a fi artist”? Au ei o voce interioară mai puternică decât a celorlalţi, un temperament artistic care-i împinge spre creaţie? Şi care este raportul dintre această voce, această limbă interioară, şi cea exterioară, vorbită de comunităţile sociale? Portret al artistului in tinereţe oferă un răspuns la aceste întrebări printr-un stil aparte în lumea literaturii.

Când spun James Joyce, mă gândesc automat la modernism, la artistul rebel, care a reclădit lumea literaturii şi care a sfărâmat-o prin propria lui limbă. Mă gândesc la inovaţie, la o îmbinare a liricului cu epicul, a creatorului androgin, în care elementele feminine se îmbină cu cele masculine, aşa cum Virginia Woolf, într-unul dintre eseurile sale portretiza creatorul ideal. Şi James Joyce, fie că l-am admira sau l-am dispreţui pentru complexitatea şi temele abordate, pentru multitudinea de voci şi stiluri, rămâne un centru de referinţă pentru toţi cei pasionaţi de literatură, psihologie, mitologie şi viaţă.

Portret al artistului in tinereţe vorbeşte despre inocenţă, căutarea propriei identităţi, imaturitate şi maturitate, cât şi raportul artistului la societatea în care trăieşte. Prin intermediul lui Stephen Dedalus, vedem cum vocea artistului evoluează şi se caută pe sine. Ce înseamnă la urma urmei a fi artist? Este artistul un supus al lui Dumnezeu, un martir, sau o zeitate păgână, un Lucifer decăzut?

Iniţial romanul ne prezintă vocea copilului Stephen, un copil supus, retras, neîndemânatic în exerciţiile fizice, şi care încearcă să înţeleagă lumea din jurul său. Ca şi cum ar fi într-un cocon, Stephen filtrează prin propria conştiinţă pe de-o parte universul care îl modelează – naţionalitatea, religia şi limba, pe de cealaltă parte vocea artistului din el însuşi. Muzicalitatea cuvintelor portretizează paradoxuri, ironii, ciocniri şi identităţi: la nivel social, istoric, dar mai ales la nivelul individului. Stephen afişează un calm de suprafaţă, un calm care este contracarat de neliniştea, tumultul din el însuşi, de fluxul propriei conştiinţe care merge înapoi şi în prezent, căutând definiţia cuvântului ,,a trăi”. În cercul său egocentric, Stephen se învârte între (propria) creaţie şi distrugere, între imaturitate şi maturitate, între libertatea şi exilul interior, între dragostea la care râvneşte din partea familiei, a comunităţii, a socialului şi singurătatea care-l guvernează din interior.

La sfârşitul fiecărui capitol, Stephen mai face un pas către el însuşi, conturându-şi identitatea prin epifaniile pe care le are, dar pe care şi le distruge în următorul capitol ... Creatorul în formare este redat şi la nivel stilistic, textul construindu-se, distrugându-se, şi apoi conturându-se cu fiecare nou cuvânt.

Pe rând, Stephen încearcă să se regăsească în familie, în rezultatele de la şcoală şi admiraţia celor din jur, în experienţele sexuale, în arta de a fi preot şi de a se pocăi, pentru ca în final, să ajungă la el însuşi, la răzvrătire, la un “non serviam”, la propria voce. ,,Artistul, ca şi Dumnezeul creaţiei, rămîne înlăuntrul sau îndărătul lucrării sale, sau dincolo de ea ori deasupra ei, nevăzut, subţiat pînă la nefiinţă, impasibil, curăţindu-şi unghiile.”

Portret al artistului în tinereţe este un roman uman. În loc de a portretiza eroi şi antieroi, Joyce portretizează în acest prim roman al său umanul din noi, atât cu calităţile, cât şi cu defectele sale. Este un roman al cărui stil este unic, dar care poate fi citit cu uşurinţă de majoritatea cititorilor, un roman care nu provoacă cititorul aşa cum Ulise face, dar de care acesta din urmă se leagă. Literatura nu mai este o simplă poveste, cu o singură linie, iar cuvintele portretizează mai mult decât un tipar; lumea literară a scriitorului înglobează în ea formele artei, filosofia, psihologia şi istoria, iar lumea interioară din fiecare individ îşi găseşte propria voce în arta lui Joyce.

 

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. Vlad spune:

      Cu adevarat o carte geniala care reflecta dezvoltarea nu a unui simplu personaj ci a unui Om,cu defecte,calitati si sperante(deseori inutile)…

      raspunde

    2. Anonimus spune:

      eu nu am avut rabdare sa termin aceasta carte. stau sa ma intreb daca e vina mea sau daca e chiar banala. si sincer vorbind, nu-mi place cum scrie James Joyce, nu e ce ma asteptam dupa cate am citit despre el. poate e doar impresia mea ?

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro