5 cărți despre viața în comunism
Scris de Andreea Chebac • 23 August 2016 • in categoria Recomandari, Top 5
Dacă aș fi scris acest articol acum 27 de ani ar fi sunat foarte, foarte diferit. Sau poate 23 august, cea mai importantă sărbătoare comunistă m-ar fi prins pe vreun stadion, ori defilând pe bulevarde cu pancarte și flori.
Dar pentru că îl scriu acum, la 27 de ani distanță, va fi un articol despre 5 cărți despre comunism și nu oricum ci despre viața cotidiană în comunism. 5 cărți scrise de autori români despre lucruri devenite anecdotice sau „de tristă amintire” însă evocate cu umor și mult talent, cu nostalgie sau resentiment, pentru a nu le uita.
1 Și eu am trăit în comunism de Ioana Pârvulescu (Ed.) – Volumul reunește peste 360 de povestiri scrise de 95 de unor autori: scriitori, medici, actori, profesori, ingineri, muncitori etc., unii notorii, alții anonimi. Toate se concentrează pe viața cotidiană și felul în care ideologia omniprezentă o făcea uneori absurdă și poate incredibilă acum pentru noi. Iar fiecare capitol este dedicat unei teme: concediile, mersul la doctor, transporturile, sarbatorile... Cu siguranță cartea îți va stârni râsul, dar genul acela de râs care te lasă cumva cu un fior pe șira spinării la final. Nu sunt de ignorat nici fotografiile cu care se deschide fiecare capitol.
2 Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism de Dan Lungu și Amelia Gheorghiță (coord.) – Pe fundalul cenușiu al vieții cotidiene în comunism, cărțile, teatrul, muzica, filmele reprezentau pete de culoare. Ce era la modă, cum ajungeai să obții aceste mici răsfățuri și alte detalii prozaice și concrete, găsiți în aceasta carte. Mărturii despre cum se făcea consumul cultural într-o perioadă în care totul era cenzurat și raționalizat. Serile de văzut filme la video, vocea Irinei Margareta Nistor, cărți vândute la pachet. Nevoile culturale cereau mijloace inedite în acele vremuri.
3 Scriitor în comunism (niște amintiri) de Ștefan Agopian – Ce însemna să îți dorești să ajungi scriitor în comunism? Cât de sinuos era acest drum? Cât de greu sau ușor era să debutezi? Cu vocea sa inconfundabila, Ștefan Agopian ne poartă printre amintiri pentru a ne da răspunsurile sale personale la aceste întrebări. Presărată cu portrete ale unor oameni celebri precum Eugen Negrici, Radu Tudoran, Paul Georgescu, Adriana Bittel, Marin Preda sau Nichita Stănescu, dar și cu ceva picanterii, cartea teleportează cititorul în mijlocul lumii culturale comuniste.
4 Dragul meu turnător de Gabriel Liiceanu – Cartea care vorbește despre cea mai neagră față a comunismului: Securitatea și sistemul ei de turnători. Și despre cum intimitatea individului este spulberată de amestecul permanent al sistemului în viața personală. Față în față cu dosarul său de la Securitate și cu numele principalului turnător, autorul rememorează episoade din viața trecută. Scris sub forma unui roman epistolar, volumul poate fi citit ca un roman sau ca o privire filosofică asupra unei perioade pe care poate trebuie s-o înțelegi ca să accepți că a făcut parte din istoria atâtor oameni.
5 Un singur cer deasupra lor de Ruxandra Cesereanu – Micile istorii personale dau contur marii isorii. Luptători în munți, deportați, deținuți politici, opozanți, disidenți, frontieriști, revolușionari, dar și lideri ai Securității, președinți de stat, torționari, delatori și mulți alții – victime și opresori –, cu toții trăiesc sub același cer. O frescă a societății românești între 1945 și 1991, volumul zugrăvește prin povestiri scurte transformările prin care a trecut România în acea perioadă.
Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
-
ileana spune:
Stimate D.le Mihai V., nu cred ca antologia <Si eu am trait in comunism"contine multe exagerari! Trebuie sa acceptam ca fiecare are o exerienta personala, iar amintirile sint filtrate de sensibilitatea fiecaruia,de amintirile consecintelor comunismului asupra fiecaruia dintre noi. Cred ca sinteti foarte tinar! Cu prietenie.
-
IOAN DRAGU spune:
Multe adevăruri.Nu voi contazice.Dar exemplele-desii adevarate-zugrabind societatea numai dinyr-o parte.Nu poate fi considerata cartea ca un studiu sociologic.
Altfel spus.Cei ce su trăit în comunism,Si sa ne referim la Brașov,orașul autoarei.Si munceau în Tractoul în Stegu Roșu,în Metrom la Partizanul.Cei ce au făcut facultăți.etc.UNDE SINT.Nu era bine.in special după 80
Dar unde se regaseste sacrificiul și realizările ce puteau fi o baza sigura de rezolvarea criticilor adresate de Dv. Dupa.89.Nu vi se pare.ca:Scaldind copilul murdărit de dictatura cind am aruncat apa murdara Am aruncat și copilul????Cartea frumos realizata,poate fi considerata o buna propaganda anti comunista ,dar nu o carte ce poate sa cinstitue un îndreptar ,mai repede o samanta de ura.
Cu stima.
-
-
-
Mihai V spune:
În comunism eram într-adevăr foarte tânăr. Am făcut trecerea din 1989 la vârsta de 16 ani și pot spune că eram destul de matur să înțeleg ceea ce se întâmpla în jurul meu. Cartea de care vorbim aici îmi aduce aminte de celebrele volume cu ilegaliști comuniști care spuneau tot felul de povești. Exact acest sentiment îl am dar cumva … viceversa … cum ar zice nemuritorul Caragiale.
-
Marina spune:
Ha ha ce amuzant titlu “Și eu am trăit în comunism” pentru ca eu am scris inaintea ei, in noiembrie 2013 in franceza si tradusa (de mine) in iunie 2014 “Când omida devine fluture sau Dictatura română văzută de o adolescentă liberă”. Din pacate atunci cînd ati scris articolul era epuizata la DPH dar a iesit din nou in decembrie la editura Eikon http://www.edituraeikon.ro/detalii-carte.php?idC=777
In aparenta este povestea mea dar desigur este povestea tarii noastre. Prima editie a avut-o în mîna si regele Mihai ca eu am scris si despre maria sa. Va recomand cu mare drag, sute de cititori au fost cuceriti asa ca sper ca si dvs. Cu stima,
Marina ANCA -
Cristina G. spune:
Nu pot să spun că am citit aceste cărți, dar am auzit despre ele.
Cred că fiecare dintre cei care au „prins” timpuri comuniste are o istorie diferită.
Din câte am înțeles cei care locuiau în București nu aveau aceleași lipsuri ca cei din Botoșani, de exemplu.Am scris și eu niște memorii comuniste și sunt sigură că mulți ar spune că sunt absurde, dar fiecare a trăit o realitate aparte.
Simțim și gândim diferit. Percepțiile sunt strict personale.
În cazul în care cineva este interesat de cartea mea (nepretențioasă), aceasta va fi publicată în curând de Adenium și se numește 14 Nuanțe de Roșu.
Mihai V spune:
23 August 2016 | 8:13 pm
Pot comenta doar două din carțile prezentate mai sus pe care le-am citit.
1. Și eu am trăit în comunism
Conține multe exagerări. Din paleta selectată de scriitori unii erau prea tineri alții prea bătrâni. Nu s-a avut în vedere o optimizare a impresiilor dpdv al vârstei intervievaților. De aici o serie de discrepanțe supărătoare.
2. Scriitor în comunism (niște amintiri)
Până la pagina 170 este descrisă copilăria autorului și doar pe fundal comunismul. De la pagina 170 până aproape de final e de fapt istoria vieții lui Nichita Stănescu văzută de un apropiat. Ultima parte a cărții conține întâmplări petrecute la Bratislava! Comunismul nu este atins aici decât tangențial! Nu e o carte despre comunism!