TITLU: Viața ficțiunii după o revoluție

AUTOR: Radu Cosașu

COLECȚIE:  FICTION LTD

PREȚ: 34.95 RON

DOMENIU: Literatura română

ISBN: 978-973-46-2000-5

ANUL APARIȚIEI: 2016

NUMĂR PAGINI: 352

FORMAT: 130x200

De la fiul inexistent din Groenlanda

Domnule,

Presupun că îţi este cunoscută hotărârea mea de a nu‑ţi mai scrie după conflictul pe care l‑am avut cu mama. Nu‑mi închipui că nu ţi‑a comunicat cele întâmplate în călătoria noastră la Reykjavík. Aş fi vrut, când am invitat‑o să ne petrecem împreună concediul, să ne simţim bine, dar a ieşit o catastrofă, din cauza ideii dumitale de a‑mi trimite „cele trei cărţi care ţi‑au schimbat viaţa“ – îţi citez dedicaţia. Nu m‑au interesat şi s‑a lăsat cu scandal. Sunt sigur că ţi l‑a relatat. Ea e o femeie care nu ratează transmiterea unei veşti proaste.

Dacă îţi scriu azi şi îmi încalc hotărârea se întâmplă dintr‑un motiv neaşteptat. Am primit de curând pe Internet, de la o fostă prietenă din România, un teanc de xeroxuri scanate după articole de‑ale dumitale apărute în urmă cu 50‑60 de ani în Scânteia tineretului. Ea lucrează azi într‑un colectiv de documentarişti al unei edituri care pregăteşte o antologie a presei comuniste dintre anii 1949‑1989, „o antologie a ruşinii“, aşa se va intitula; nu mi‑a explicat de ce mi le‑a trimis, probabil ca să mă pună la curent cu trecutul tatălui meu, cu articole socotite de ea „îngrozitoare“. Cât timp am fost împreună la Bucureşti, prin anii ’80, pe la 18 ani, îmi spunea tot timpul că‑i place cum scrii, mai ales în revista Cinema, acum nu ştiu din ce i‑a venit – am înţeles, tot de pe Internet, că azi, în România, e o mare plăcere să fie demascaţi expiraţii (am întâlnit şi termenul „dinozauri“). Din păcate, articolele acelea, vreo 20, sunt într‑adevăr îngrozitoare. Nu doar pentru entuziasmul care le stă la bază. Tot ce scriai despre primele colhozuri româneşti, despre armata populară, despre eroii clasei muncitoare era o lozincăreală incredibilă. Nu le‑am putut citi pe toate de la un capăt la altul. Nu mă interesează că aveai o încredere oarbă în comunism. Te priveşte. Dar cum de scriai cu atâta lipsă de talent, în ce stil îţi susţineai convingerile – asta m‑a uluit. Ştii bine că mi‑au plăcut articolele despre Stan şi Bran sau cartea aceea despre blocul de gheaţă, parcă predestinată mie. Dar cum a fost posibil să scrii atât de prost în tinereţe? Mă gândesc că nu scriai din oportunism, îţi dau acest credit, dar nu înţeleg cum de idealurile dumitale au produs asemenea articole de necitit. Nu te enerva: erai devotat, dar scriai mizerabil. Erai sincer şi totul suna fals. Să nu‑ţi fi dat seama…? Nimeni să nu‑ţi fi spus nimic? Dar pe ce lume trăiaţi? Nu pot să‑ţi ascund că am parcurs teancul de xeroxuri cu gândul la dimineaţa aceea când m‑ai luat de mână şi ne‑am dus la Cinematecă să vedem un documentar despre Nanuk, eschimosul care vâna foci, ca să aibă din ce trăi familia şi câinii lui. Aveam 10 ani şi, după ce ţi‑am citit cronica din Cinema, m‑ai făcut să‑l iubesc pe Nanuk ca pe Stan şi Bran. Acum sunt aici, pe locurile unde vâna Nanuk, şi doar din cauza asta articolele din Scânteia tineretului nici nu mă copleşesc de ruşine, nici nu mă înduioşează. Îmi sunt indiferente. Te întreb deci: ce să fac cu ele? Nu‑mi vine să le arunc, dar nici să le păstrez. Cred că îmi vei da un răspuns.

Într-o Românie în tranziție, Radu Cosașu poartă un dialog epistolar cu fiul sau inexistent emigrat în Groenlanda. Discută despre filme, literatură, politică, ghețarii topiți de încălzirea globală, dar și despre momente dureroase care au dezbinat familia și a căror amintire continuă să-i bântuie. Printre scrisorile lor se insinuează cele ale mamei inexistente, ale unor prieteni (reali sau nu) și chiar ale unor necunoscuți care vor să facă precizări sau adăugiri. Toate acestea sunt un preambul pentru a doua parte a cărții, inedită, în care Radu Cosașu redevine Oscar Rohrlich, destinatarul unei colecții de scrisori de la Artur Reznicek, fostul șef al cenzurii din România. Cenzorul, pensionar, este stârnit de un articol despre el semnat Oscar Rohrlich și simte nevoia să înceapă o corespondență cu „cel care de patruzeci de ani încearcă să-l sugrume pe scriitorul Radu Cosașu din București și nu izbutește”. Viața sa se învârte în jurul fiicei care a îmbrățișat întru totul capitalismul, al bunului său prieten, fost adjunct la cenzură, acum bolnav, și... al lui Oscar Rohrlich, care nu îl urăște și pe care nu poate să-l urască, iar confesiunile pe care le pune pe hârtie pendulează între autocritică și disculpare, acuze fățise și resemnare. Tragedia, misterul, autoironia și umorul subtil, cu care Radu Cosașu și-a obișnuit cititorii, sunt nelipsite din Viața ficțiunii după o revoluție, o carte ca un pansament pentru rana rămasă deschisă pe tot parcursul anilor de supraviețuiri.