bookblog.ro

---

Fragment în avanpremieră: „Mica mea inimă de om singuratic” de Vlad Drăgoi

Scris de • 16 April 2019 • in categoria Recomandari

Vlad Drăgoi, Mica mea inimă de om singuratic

Editura Polirom

Colecţia „Ego. Proză”

... problema numărul unu a fost, zic eu, o combinaţie între fratele meu născut mort, lucru care, din cîte ţin minte, pentru că eu nu aveam nici patru ani atunci, i‑a băgat pe toţi într‑o mare tristeţe, mai ales pe maică‑mea, dar asta a fost demult de tot, şi ce să faci şi cît să plîngi, mai ales că eu nici n‑am apucat să‑l cunosc ca lumea şi nimeni nu a apucat să‑l cunoască şi e ca şi cum el n‑a fost deloc, deci cît şi de ce să stai supărat şi trist şi încruntat, şi de ce fix pe mine, cum am tot simţit că a rămas ea de atunci, doar pentru că s‑a întîmplat să cadă odată ca proasta pe spate în bucătărie, gravidă fiind, şi eu mă uitam cuminte la o casetă în sufragerie şi ţin minte exact şi la ce film mă uitam, mă uitam la Un poliţist cu explozie întîrziată 3, dar nu asta m‑a captivat şi m‑a ţinut pe mine lipit de covor, la nici un metru de televizorul gri cu tub, ci faptul că, imediat după genericul de final al filmului, pe casetă fusese tras un porno cu două femei care erau lîngă o piscină cu apă albastră strălucitoare şi care la un moment dat au început să se pupe şi să se lingă şi să‑şi mîngîie toate alea, şi eu stăteam acolo ghemuit pe covor şi eram pur şi simplu absorbit de ce se întîmpla pe ecran şi ştiu că n‑am auzit bufnitura căderii în bucătărie, dar am auzit cînd ea a început să strige de durere şi eu nu m‑am dus imediat să văd ce se întîmplă pentru că mi‑era frică şi ruşine că, dacă mă duc în bucătărie şi ea n‑are nimic şi vine înapoi cu mine în sufragerie, atunci o să vadă la ce mă uit şi n‑o să fie bine, ştiam şi nu ştiam că n‑o să fie bine, dar mai mult ştiam, aşa că am mai stat cîteva minute pînă cînd s‑a dat camera de filmat înapoi, cît să cuprindă toată piscina pătrată şi marginile ei, şi în clipa în care un chelner la costum a apărut din dreapta, cărînd nişte băuturi pe o tavă şi ducîndu‑le probabil celor două femei, am stins televizorul de la buton, am oprit şi aparatul video şi am derulat puţin caseta cu degetul mare, apoi am pus‑o deasupra aparatului, m‑am dus în bucătărie şi am văzut‑o pe ea întinsă pe jos, în faţa chiuvetei, ca şi cum s‑ar fi urcat pe colţarul de lîngă masă ca să ajungă la nişte dulăpioare cu ceşti, montate în perete, şi ar fi căzut dreaptă, cu spatele pe gresie, şi multe n‑am avut ce să‑i fac atunci pentru că eu eram mic şi ea era mare şi grea, nu grasă, dar grea, cu oasele grele şi cu fundul mare, disproporţionat pe lîngă talia de obicei suplă pe atunci, şi am luat‑o de mînă şi cumva am reuşit s‑o fac să se ridice mai întîi în genunchi, apoi în picioare, aplecată mult de spate şi ţinîndu‑se de burtă şi pe urmă s‑a dus în sufragerie şi s‑a întins în pat şi acolo a stat şi a dormit pînă a doua zi dimineaţă, cu burta în sus şi cu mîna trecută peste ochi, năclăindu‑şi cu lacrimi şi transpiraţie şuviţele arămii ondulate la capete.

***

„Într-o noapte ploioasă de mai, Vlad provoacă un accident cumplit la locul de muncă. Nedescoperit încă, plănuiește ca pînă dimineață să-și facă pierdută urma. Mi-a venit nefiresc de ușor să încep povestea pornind de la cele două puncte de mai sus, exact cît trebuie de minime, precise și parcă un pic extreme, de action film mai ieftinel, deloc rău, totuși, la care ai vrea și n-ai vrea să intri (pînă la urmă intri) pe la 11-12, înainte să începi schimbul doi la o librărie de mall. M-am blocat puțin pe la jumătate, cînd mi-am dat seama că thrillerul ăsta cînd nebun, cînd domol, cînd trist, cînd plin de explozivă sărbătoare are șanse mari să devină cel mai pe bune lucru scris pînă acum de mine, despre mine, adică subiectul pe care – îmi place mereu să mă alint – încă îl țin cel mai bine în frîu. Și firește că am avut dreptate: pînă la final mi-au dat serios lacrimile. Și nu s-au oprit multă vreme.” (Vlad Drăgoi)

Vlad Drăgoi s-a nascut in 1987, la Codlea, unde traiește și acum. A urmat cursurile Facultății de Litere din Brașov. A debutat cu volumul de proză Istoria artelor sau memoriile unui veleitar incognito la editura ieșeană Lumen, în 2009. În 2013 a urmat volumul de poezie Metode, la Casa de Editura Max Blecher. Blog: trubadurulcretz.blogspot.com.

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro