bookblog.ro

---

Povestea  dracului din Homeric spusă de scriitoarea Doina Ruști

Scris de • 31 October 2019 • in categoria Recomandari

Dintre vechile noastre povești mistice, face parte și aceasta: un drac tânăr, abia ieșit de la școală, dă peste un cântăreț, care făcea să răsune văile, cu un hit de amor, un luntraș, pierdut pe o baltă din adâncul pădurilor.

Dracul, care chiulise de la școală, avea alte gusturi muzicale. Dar în ciuda faptului că-i displăcea cântecul, nicio clipă nu-i trece prin cap să-l amuțească pe om sau să recurgă la alte drăcovenii, de circulație prin povești! Pur și simplu vrea să plece cât mai repede de acolo și face o vrajă ca să poată zbura. Normal, nu? Când nu-ți place un spectacol, părăsești sala. Numai că micul drac greșește invocația și se transformă într-o muscă diformă, cu o coadă care îl incomoda și să meargă, și să zboare. Nu-i plăcuse cartea. N-avea decât să suporte consecințele!

Citind această povestioară, în Insectele lui Sim. Fl Marian, în mod inexplicabil m-am simțit legată cumva de acest drac repetent. Greșise, dar mi se părea nedrept să rămână o muscă înceată, pentru toată eternitatea. Cred sincer că el merita o a doua șansă.

Așa am intrat în pădure, reconstituind pas cu pas întâlnirea, care, am uitat să vă spun, avusese loc într-o pădure perfidă, cu tufe de soc și cuiburi de viperă. Iar această pădure cu nume istoric, despre care se spune că era făcută din tunele de iederă și din vizuini, plină de tufe țepoase și de vietăți astăzi dispărute, încât multă lume regretă că nu le-a descris nimeni, nu era alta decât tenebroasa Pădurea a Cotrocenilor.

Se spune că unele dintre buruienile ei ar fi fost carnivore!  Iar undeva am citit, că prin frunzișul ei ar fi existat un copac albastru, care-și schimba locul, un fel de poartă către lumea subtilă.

Pădurea asta te momea cu umbra tihnită și te adormea cu parfumurile, iar în ciuda, primejdiilor, te încânta cu arome și cu acea muzică, pe care mulți dintre voi o păstrează în sânge, moștenită de la părinți, de la părinții părinților cum se zice. Aici se ascundeau pe vremuri bucureștenii, aici își doseau uneori bunurile. În Anonimul Brâncovenesc se spune că Șerban Cantacuzino ar fi scăpat cu viață numai datorită acestei păduri, care l-a ajutat să devină invizibil pentru cei care îl urmăreau. Orice i s-ar fi întâmplat în pădure, a fost capital, căci se știe, după aceea, devenit domn, se schimbase atât de mult, încât și maică-sa se temea de el.  Nu mai comentăm faptul că ar fi murit otrăvit chiar de familie. Adusese cu el ceva din pădure, o altă ființă, imposibil de îmblânzit.

În ciuda faimei proaste pe care și-a câștigat-o pădurea, voiam să intru în ea, așteptându-mă poate să dau de luntrașul cântăreț și de libelula nefericită, care fusese cândva un demon cam leneș, să găsesc ascunzișurile și copacul albastru, știți voi, voiam exact ce vrea orșicine - să mă bag în necazuri și-apoi să dau vina pe altul.

Şi cum se întâmplă, am ajuns în pădure. Și gustând din plăcerile infinite ale acelui labirint de verdețuri, călcând pe urmele ghinionistului diavol, simțind cum untișorul trosnește sub talpă și ascultând frunzele, m-am rătăcit pur și simplu.

Homeric este povestea acestei aventuri, aproape dantești, la capătul căreia, am descoperit un mesaj discret, un mic semn de la o libelulă bătrână: o floare presată într-o carte.

***

Homeric, cel mai recent roman semnat de Doina Ruști.

Publicat de editura Polirom în Colecţia „Fiction LTD”

O pădure cu stafii și ierburi vrăjite. O ființă stranie. O întâmplare neobișnuită. În afara timpului, în afara istoriei. În miezul cald al poveștii.

Când din Pădurea Cotroceni răbufnesc aburii parfumați ai altei lumi, ceva teribil și străvechi pătrunde în casele bucureștenilor. Prin Gorgani, începe să bântuie o stafie, iar oamenii dispar, unul câte unul, printre dispăruți numărându-se și o celebră ghicitoare, de care se leagă existențele multora. În nopțile întunecate o trăsură roșie străbate străzile, scormonind fricile ancestrale ale orașului. Iar, așa cum se întâmplă în vremuri fragile, un bărbat și o femeie se îndrăgostesc nebunește.

„Un răsfăț al simțurilor și un desfrâu al fabulosului într-o carte a pasiunilor damnate și a farmecelor fatale.” (Paul Cernat)

„Romanul pornește de la o aspirație erotică, de la acel timp, de fapt, când nu știi încă ce-ți dorești, în schimb știi cu certitudine că vrei să ai, să strângi, cu un fel de lăcomie jenantă, aripioarele atât de fragile ale altei ființe, pe care nici măcar n-o cunoști. De aici până la teritoriul mistic, în care trăiesc monștrii, zânele și spiridușii nu mai este decât un pas. Iar Homeric este povestea acestui pas.” (Doina Ruști)

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro