bookblog.ro

---

Povești cu tâlc și spații de trecere

Scris de • 18 July 2013 • in categoria Recomandari

Cu toții iubim o poveste bună, deși mulți nu le asociem decât cu vârstele fragede ale copilăriei, lăsând în spate lumea basmelor. Cu toate acestea, fantasticul și miraculosul par să ne fascineze chiar și în alte etape ale vieții, ceea ce explică, într-un fel, popularitatea „textelor” de popular culture și fandom-ul puternic din jurul unor artefacte media precum Lord of the Rings , Harry Potter , True Blood sau Twilight. Iar dacă luăm în considerare și componenta online în jurul cărora se construiesc aceste comunități atrase de granița dintre natural și supranatural, atunci avem toate ingredientele pentru a încerca să înțelegem noile forme de„oralitate” web 2.0 și de unde izvorăsc ele. Acestea erau gândurile cu care am pornit la drum în Școala de Vară de Folclor „A spune și a asculta povești și basme” organizată de Fundația Calea Victoriei.ilustratie madalina andronic

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Însă, încă de la începutul celor 5 zile de imersiune în tainele folclorului și oralității românești privind poveștile, și în special basmele, a trebuit să las deoparte toate învățăturile „livrești” și să încerc să mă transpun într-un univers cu totul nou. Cred cu tărie că pentru a înțelege mai bine cultura contemporană dominată de produse media fantasy trebuie să facem acest pas înapoi „către origini”, însă am înțeles, de asemenea, că trebuie păstrat simțul măsurii pentru a nu supra-interpreta o realitate diferită, precum cea a satului tradițional românesc, în acest caz, dar și a culturii tradiționale în genere.

Etnologul Laura Jiga Iliescu ne-a purtat într-o călătorie plină de simboluri și semnificații ascunse, pe care am încercat să ni le explicăm împreună, în timp ce analizam basme fantastice, cu zmei, feți-frumoși, prințese, fauri, obiecte magice și animale ajutătoare – totul pentru a înțelege mai bine o lume care acum pare la fel de fantastică pentru „animalul urban”, satul tradițional cu povestitorii săi și repertoriul de povești spuse în contexte specifice, aproape complet ritualizate. De la faptul că basmele erau povești pentru adulți, pe care povestitorul „le făcea” cu fiecare nou act al povestirii, la faptul că povestitul în sine era un act interactiv, marcat de coduri și convenții și de un „public” activ, care împărtășea același orizont de cunoaștere, poveștile și povestirea lor erau fenomene vii, ce depindeau de viața comunității și aveau funcții bine marcate în social.

În întâlnirile noastre am dezbătut, de altfel, prinși în mrejele unor vremuri mai mult sau mai puțin trecute, despre nevoia de a sta treaz sau de a face timpul să treacă într-un anumit fel, ca funcții specifice basmului, creator de iluzie și verosimil, dar și despre nevoia de a râde pentru a marca viața și vitalitatea celor implicați în actul povestirii. De asemenea, am conturat o figură aproape „mitică” a povestitorului, om itinerant ce se afla, într-un fel, la granița dintre lumi, fiind „ciudat” tocmai pentru că avea acces la alte dimensiuni ale realității.

Printre picături, am întrezărit și solomonari, un întreg repertoriu de motive creștine, ghicit în cărți sau stele și multe altele, cu potențialele lor interpretări, dar mai ales cu numeroasele uși înspre folclor pe care acestea le deschid. Cu amendamentul că toate dezbaterile noastre au avut și o atmosferă idealizantă, mai ceva ca „a fost odată ca niciodată”, etnologul Laura Iliescu ne-a oferit numeroase informații culese de pe „teren”, rezultat al mutlor ani de cercetare și de înțelegere a legilor, obiceiurilor, tainelor și imaginarului satului tradițional românesc, incluzând și figurile unor povestitori precum Petre Rădeanu ori culegători precum Petre Ispirescu.

Dacă am pornit cu gândul că există atât de multe conexiuni pe care le pot face între practici antice, mitologii și lumea satului românesc, am înțeles că, în fapt, aceste obiceiuri ale minții moderne pot fi periculoase pentru înțelegerea realității practicate acolo, cândva. Astfel, am făcut un pas înapoi, am încercat să frânez pornirile „erudite”, după cum ne-a atras atenția îndrumătorul nostru, și am rămas fascinată și dornind să aflu mai multe despre bogățiile de sensuri și simboluri ale narațiunilor tradiționale românești. Următoarele pe listă – Solomonarii și Paparudele, într-un nou eveniment al fundației.

Foto





Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro