Comentarii la: Sfântul închisorilor - Mărturii despre Valeriu Gafencu, adunate şi adnotate de monahul Moise

De către: pelerin_basarabean

pelerin_basarabean — Sun, 10 Oct 2010 21:06:44 +0000

Cutremuratoare cartea…am citit plingind…si am plins citind…Demn de urmat exemplul de jertfelnicie al lui Valeriu…multumim lui Dumnezeu pentru Sfintii prin care ne arata ca neprihanirea nu e de neatins ,pe pamint fiind.Bucura-te,Sfinte Valeriu, caci prin tine pamintul Basarabiei se slaveste! Dumnezeu sn miluiasca pe toti…

De către: sorina vasile

sorina vasile — Mon, 22 Feb 2010 09:57:55 +0000

Dupa ce am citit SFANTUL INCHISORILOR am stiut ca Valeriu Gafencu nu va mai pleca niciodata din inima mea impreuna cu Duiosia si Vinovatia de a fi trait total straina de Jertfa lui(lor).Ii multumesc fratelui de suferinta, Ioan Ianolide, si bunului monah care a scris catrea. O frumoasa treime ne-a purtat spre largirea inimii…
Ma gandesc la Maica Domnului care si-a insotit fiul si Dumnezeul in fiece clipa a calvarului Lui. Sub cruce fiind, neputincioasa, L-a auzit soptind “Mi-e sete…” si nu i-a putut oferi un strop de roua. Apoi Fiul si-a rugat mama cu inima zdrobita, sa ne iubeasca si sa ne ajute pe noi crucificatorii copilului si Dumnezeului ei!Cata largime poate avea o asemenea inima de Maica ! Cu cata dragoste si sfiala ar trbuii sa-i adresam rugaciunile noasre!
Am citit cartea plangand si de cate ori citesc fragmente din ea nu-mi pot opri lacrimile. Duhovnicul meu ( a facut 16 ani si jumatate de temnita comunista-dar foarte rar vorbeste despre asta) spunea ca “Omul ia chipul vietii pe care o duce”. Asa mi-am explicat cum de-am intalnit atatia batrani si tineri frumosi! Astept ziua cand SFANTUL MEU FRUMOS va fi canonizat si o multime de oameni ii vor cere ajutor. Ma tot gadesc cum as putea sa contribui si eu…

De către: Gabriela Tota

Gabriela Tota — Sun, 24 May 2009 09:58:39 +0000

Cuvant. Cuvintele sfantului Valeriu Gafencu – buchete de duhovnicie si sfintenie, greutate si usurare, esenta de suflet, intarire si restaurare umana, bici impotriva necredintei, margaritare pentru sufletele ranite. Cuvintele mele? Vant si subtirime. Nimic. Doar o lacrima grea, cazand, dupa ce a cules din mintea, sufletul, plansul meu – toate trairile, tot tremurul, tot fiorul, toata consternarea, toata mirarea fata de vietile nedrept torturate. Cati mai suntem in stare sa suferim poentru Hristos asa? Sfinte Valeriu, impreuna cu toata ceata de sfinti incarcerati, rugati-va pentru necredinta noastra…fie-va inaripata vesnicia…