Esti aici: bookblog.ro » Alice Teodorescu, Roman de dragoste » Mândrie și prejudecată
Mândrie și prejudecată
Autor: Jane Austen
Rating: 
Editura: Adevărul Holding
Anul apariţiei: 2004
Traducător: Corina Ungureanu
414 pagini
ISBN: 978-973-1999-69-2
(ediţia în limba engleză)
Între etichete și orgolii
. . . I could easily forgive HIS pride, if he had not mortified MINE.
Zilele trecute mi-am amintit de una dintre autoarele mele preferate, o clasică, Jane Austen. Scriitoare ce a trăit în perioada premergătoare victorianismului, a reușit să creeze o critică subtilă la adresa mecanismelor societății britanice, luând în derâdere însăși baza relațiilor sociale-eticheta și rangul ierarhic. De altfel, o romantică pe cât îi permitea spiritul epocii, Jane Austen a îmbinat cu eleganță acutul simț critic și observația fină, pentru a contura personaje cu un caracter puternic, pe care le-a așezat în relații de opoziție. E vorba, în special, despre celebrul cuplu: Elizabeth Bennet și Mr. Darcy sau arhetipul dragostei care se naște din ură.
Mândrie și prejudecată este o poveste care, dincolo de idealul dragostei pentru dragoste, aduce în discuție condiția femeii într-o societate masculină prin excelență, căsătoria de conveniență și incapacitatea de a trece granițele unor clase sociale prestabilite prin naștere și etichetă. O absurditate pentru zilele noastre, dar realitatea cotidiană pentru acel timp istoric, eticheta dicta modul in care se construiau relațiile, ba chiar putea fi atât de rigidă încât să distrugă vieți – a nu se uita modul în care reacționează Elizabeth când află de fuga Lydiei cu Mr. Wickham sau chiar faptele istorice care amintesc de moartea unor regi din cauza acestor reguli stricte de comportare.
Jane Austen reușește să reproducă fidel mentalitatea vremii, dar, se aventurează în a descrie ceva mai mult…încălcarea etichetei, fapt reprobabil atunci, comportament încurajat de postmodernism. Astfel, dincolo de barierele de rang și avere, Mr. Darcy se lasă vrăjit trup și suflet de Lizzy, o femeie cu mult prea mult spirit critic decât i-ar fi fost permis. Dar în calea etichetei se interpune un alt concept (stereotip pentru definirea britanicilor, de altfel), orgoliul.
Un concept atât de greu de încadrat, și totuși atât de recurent în comportamentul uman, orgoliul devine principalul obstacol în clarificarea situațiilor, iar etichetarea își face apariția din primele secunde pentru cele două personaje principale. Este interesant de observat modul în care este transpusă în numeroasele ecranizări această etichetare, ca joc de priviri și orbiri. În fapt, orgoliul este cel care alimentează firul epic și care, asemeni bulgărelui de zăpadă, impulsionează și redresează fiecare situație tensionată, pentru a o revigora în momentul in care ne-am fi așteptat la un deznodământ. Din acest orgoliu se nasc prejudecățile, iar privirile rămân la un nivel superficial, nereușind să descifreze adevărul până în ultimul moment, când totul părea aproape pierdut…
O teorie filosofică a curentului personalismului afirmă, însă, că dragostea este singurul mod în care putem transcende propria subiectivitate pentru a cunoaște subiectivitatea unui altul, pentru că este un sentiment lucid in extenso. Această teorie se aplică foarte bine poveștii în cauză, pentru că numai în momentul îndrăgostirii, care ar trebuie să fie un moment de orbire, protagoniștii deschid larg ochii și reușesc să depășească propria subiectivitate (marcată de egoism, orgoliu și prejudecăți) pentru a cunoaște adevărata natură a celuilalt. Elizabeth și Darcy se lovesc de propria ingnoranță și sunt înfrânți cu armele lor…metafora, poate, a ignoranței generale ce alimentează eticheta societății victoriene. Bineînțeles, soluția dată de Jane Austen este una romantică, iar ”happy ending-ul” își trăiește triumful, tocmai pentru că este inexistent în realitatea epocii.
Mândrie și prejudecată este o adevarată demonstrație de orbire și regăsire a privirii, tehnică potențată de sciziunea dintre limbajul sobru, formal, pe care personajele sunt obligate să îl adopte în toate interacțiunile sociale și mascarea sentimentelor profunde pe care le trăiesc, trădate doar de schimburile subtile de priviri. Ecranizările, de altfel, mizează pe acest joc al simetriilor spațiale, încadrate de priviri superficiale și priviri pătrunzătoare, capabile să judece sau să se lase judecate.
Jane Austen devine, prin acest roman, o avangardistă în vremurile sale, cu o mentalitate modernă, care, deși respectă regulile scriiturii victoriene, transmite idei progresiste, în încercarea de a demitiza realitatea – de altfel, toate romanele sale au un final fericit, probabil în contrast cu viața sa și a majorității femeilor din perioada aceea.
Scris de Alice Teodorescu
Ca experiment as reciti-o alergand pe... 
