Roxana Farca
Daca aparent sunt o persoana timida, echilibrata, familista, in realitate sunt un nomad nonconformist, o persoana care iubeste schimbarile si provocarile.
Mi-am dorit sa fiu balerina si mi s-a explicat ca e degradant, ca asta inseamna sa ai amantul potrivit sau sa mori necunoscut, in cine stie ce roluri secundare. L-am admirat pe bunicul meu sculptor si am vazut cum poti sa mori din cauza conditiilor toxice in care lucrezi pentru a face busturi comandate de marele sef. De la unchiul meu muzician am inteles cum te simti cand iti ingheata mana pe instrument, pentru o leafa de mizerie. Iubeam sa o vad pe mama mea pictand dar asta se intampla din ce in ce mai rar – era obosita de drumurile lungi pe care le parcurgea pana intr-o localitate departe de oras, asteptand cu orele in frig si viscol pana venea un autobuz, pentru a incerca sa invete niste pui de om care abia daca aveau apa acasa ca la “buna ziua” se zice “bonjour” in franceza. Am crescut laudata fiind pentru talentul pe care il aveam la desen si la scris dar incurajata permanent sa urmez alta cale. Era epoca in care medicina parea a fi sigura facultate iar cu artele, filologia sau alte domenii ce tineau de cultura, marile sperante se infundau la perspectiva de a ajunge sa predai lucruri de neinteles intr-un sat uitat de lume.
A venit totusi asa zisa revolutie si odata cu ea, a aparut un domeniu ce parea sa imi rezolve dilemele, in care puteam sa aplic studiile pe care le aveam in design, filosofie si jurmalism (pentru ca deh, nu am ascultat de sfaturi) si sa imi asigur si un venit frumos: publicitatea. Am pus multa pasiune in acest domeniu caruia mi-am dedicat toate eforturile timp de 13 sau 14 ani. Am lucrat in prima agentie din Bucuresti, am lucrat in multinationale si apoi mi-am deschis propriul meu studio de creatie: ID Studio.
Dupa o epoca de aur, o revolutie dubioasa si un capitalism infloritor dar haotic, iata ca a sosit si Criza. Am suferit pierderi, a trebuit sa fac sacrificii, dar in cele din urma am castigat cel mai important lucru: am inceput sa exploatez si celelalte laturi ale mele, sa dezvolt proiecte de care nu aveam niciodata timp. Am deschis un blog pe care impartasesc idei despre carti, despre lectiile pe care mi le “preda” fetita mea de 6 ani, despre pasiunea pe care o am (motociclismul), despre publicitatea neconventionala, sau alte subiecte culturale si sociale care ma preocupa. Recent am lansat http://lumeamare.ro, un loc in care povestesc despre calatorii si importanta acestora in viata mea sau a altor nomazi ca mine 
.
Si sigur voi mai gasi si alte “destinatii” de atins in drumul meu neobosit!
