bookblog.ro

---

Florin Iaru – Charles Bukowski: conexiuni neașteptate

Scris de • 8 January 2018 • in categoria Rubrica Apropo...

Bookblog.ro este despre cărți și despre experiențe de lectură. Pentru că ne gândim mereu la moduri noi de a ne bucura de statutul de Cititor Feroce, deschidem prin acest articol o rubrică nouă: Apropo. Principiul e simplu: găsim conexiuni între două sau mai multe cărți (dar nu numai, legăturile sunt deschise și către alte dimensiuni culturale) și când ceva se leagă, fredonăm Te cunosc de undeva… am în minte vocea ta. Astăzi am descoperit o înrudire interesantă: Florin Iaru - Charles Bukowski. Ce au în comun? Prin ce diferă? Încotro duc? La ce cărți ne referim?

 

Detaliul discret care te lovește în moalele capului    

Ca și cum ai prepara o prăjitură bună, bună, ia două volume de proză scurtă și pune-le în blender: Dragoste la 17,50$  (Charles Bukowski) și Sînii verzi (Florin Iaru). Formatul e același: texte brutal de concise, care surprind realitățile meschine din America, respectiv România. Desigur, contextele culturale sunt distincte, dar există în amândouă aceeași minuțiozitate a urâtului, aceeași observație socială cinică, aceeași violență plină de patos, concentrată toată într-un final tulburător. La Bukowski, un obsedat sexual, cu inima frântă, se îndrăgostește de un manechin (textul omonim, Dragoste la 17,50$), la Florin Iaru, niște părinți disperați își închiriază copilul pentru servicii sexuale, având drept client principal un pedofil mieros (textul Cantitatea neglijabilă). Sunt multe narațiuni de acest fel care șochează, îți întorc stomacul pe dos și totuși, te îndeamnă să citești mai mult, să te minunezi de grosolănia unor situații de viață cu care cumva, în mod ciudat, ajungi să rezonezi. Parcă seamănă cu ce e pe stradă, parcă trăiești un vertij și un déjà-vu. La mijloc se află o calitate comună ambilor scriitori: fac din sordid un element înfiorător de familiar.

 

La dreapta, Dumnezeu, la stânga, dracul

 

Florin Iaru mizează pe o nuvelă naiv-comică despre un copil care hrănește pe ascuns un înger, riscând să-l pună în situația de a deveni supraponderal (Din ceruri), Charles Bukowski aduce în scenă un amant periculos, însuși dracul, reprezentarea perfectă a proverbului Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești (Diavolul era fierbinte). Personajele principale din ambele texte au o meteahnă: sunt suflete prea bune ca să abandoneze la greu niște figuri mitice atât de importante. Rezultatele sunt catastrofale și explozia e iminentă. Așa se întâmplă când omul se bagă în treburile divine. Pentru a vă activa empatia, vedeți din nou fresca lui Michelangelo, Crearea lui Adam, rimează al naibii de bine cu ce puteți citi în aceste două antologii. Doar că la scriitorii de față, degetele se ating…

 

Suntem postmoderni sau ce?

 

Florin Iaru și Charles Bukowski au o apetență firească pentru referințe literare. Nu e scriitor bun care să nu aibă la activ niște obsesii literare străine de propria creație, e un fenomen firesc și e cumva o dovadă de igienă mentală/filologică. La Bukowski, în textul Nu ești în stare să scrii o poveste de dragoste, pastișa e multifațetată: „Uite, Hemingway e mort, Dos Passos e mort, Patchen e mort, Pound e mort, Berryman  s-a aruncat de pe pod…lucrurile încep să arate din ce în ce mai bine.” (fragmentul de față fiind și o referință la o vorbă de duh de-a lui Mark Twain – All great men are dead, and I’m not feeling too well myself.)

Florin Iaru rămâne în sfera literaturii române. El se înclină cuminte în fața lui Tudor Arghezi, în textul Voiam să pleci... doar că sentimentalismul e înlocuit de farfurii sparte și de o înregistrare porno. Ce să-i faci? Bob Dylan ne-a avertizat încă din 1964: The Times They are A Changin’. Las mai jos o mostră:

„Formația de filolog nu mă părăsește niciodată în momentele de cumpănă, nici când am impresia că se prăbușește cerul peste mine. Iar acum cerul era pe podea, printre cioburi. Am râs. Asta a scos-o din minți. S-a repezit cu pumnii la mine: De ce rîzi, ticălosule? Cum ai putut? Ei bine, putusem, ba și filmasem totul, iar camera care ne înregistra era și mai excitantă”. (ca să înțelegeți de ce era camera aia așa excitantă, trageți un ochi la videoclipul vechi de când lumea al lui Bon Jovi, Always)

Când vă plictisiți de această infuzie rock, reveniți pe ritmuri melancolice românești, cu Nicu Alifantis și cu a lui baladă folk Voiam să pleci, via Tudor Arghezi. Totul are să se lămurească ca într-o revelație divină (uuups! Am trecut deja de paragraful ăla cu religia! Ctrl+Alt+Delete)

 

Dragostea în argou contemporan     

 

Iaru și Bukowski au conștiința dureroasă că trubadurii au murit și odată cu ei, toate declarațiile alea pure în care iubirea e eternă, iar domnița neprihănită. În textul, Nu te mai holba la țâțele mele, domnu’, Bukowski explică fără niciun menajament stilistic: „-Dragoste? spuse Big Bart râzând în hohote. Dragoste? Ăsta-i un basm pentru idioți! Uită-te la drăcovenia asta de coasă! Asta poate să bată oricând dragostea!” În mod similar, dar într-o direcție oareșicum distinctă, Florin Iaru reinventează cele două cuvinte. Nu mai e confesiunea aceea erotică ce tremură pe buzele unui îndrăgostit la început de idilă, e un atac direct venit din partea unei fete nesatisfăcute. În textul Două cuvinte, surpriza pică din cer, ca un proces verbal: puță mică. Dacă vreți să vă protejați inocența și romantismul, vă recomand ca după această lectură să ascultați rapid melodia celor de la Taxi, Cele două cuvinte. Măcar atât să mai salvăm în secolul ăsta nebun... dar cei doi autori ne reamintesc într-un mod spiritual că nu e cazul să ne luăm mereu în serios emoțiile. Viața nu are întotdeauna timp pentru dulcegării!

 

Concluzie

 

Această vecinătate e bizară, dar nu pare deloc forțată. Puse împreună, cele două volume fuzionează, Iaru și Bukowski dialoghează indirect, poate fără nicio intenție extraliterară din partea lui Florin Iaru. În orice caz, asocierile par persuasive și merită să puneți cărțile în wishlist una lângă alta. E așa…o lectură de tip fusion cuisine. Vă avertizez: totul e crud, în sânge.

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro